Pana unde poate merge o persoana care este convinsa ca are dreptate, desi poate in forul sau interior exista niste semnale de alarma pe care insa nu le ia in seama? Faleze de nisip, un film superb regizat de Dan Pita, analizeaza un asemenea caz si pune in fata spectatorului doua personaje care vin din lumi diferite, avand experiente, valori si convingeri opuse. Sunt puse in discutie consecintele unei atitudini unidirectionale, inflexibile, lipsa intelegerii si compasiunii, toate ducand la duritate sufleteasca si incapacitatea de a intelege ca celalalt exista si are propria lui viziune si propria lui viata, care poate fi altfel.
Doctorul Cristea (Victor Rebengiuc) se afla in vacanta la Mamaia alaturi de iubita sa Cristina (Carmen Galin) si prietenul sau Stefan (Marin Moraru). La sfarsitul sejurului, cineva le fura de pe plaja un radiocasetofon, cateva bijuterii si niste bani, iar cei trei nu reusesc sa il vada bine pe hot. A doua zi, doctorul si cateva persoane de pe plaja il opresc pe un tanar tamplar (Gheorghe Visu) si il duc la Politie, declarand ca acesta a furat obiectele de pe plaja. Desi Stefan si Cristina nu sunt ferm convinsi ca tanarul este autorul furtului, doctorul Cristea persista in aceasta idee, incercand sa il faca pe tanar, numit Pustiul, sa isi marturiseasca fapta. Obtinerea unei marturisiri de la Pusti devine o obsesie pentru doctor, un om incapatanat, arogant si egoist, prea putin atent la nevoile celor din jurul lui. Treptat, destinele personajelor implicate in acest incident iau un alt curs si multe lucruri nespuse si inabusite in ei ies la iveala.
Desi mai multe personaje il avertizeaza pe doctorul Cristea ca este obsedat de nevoia de a castiga, ca “traieste intr-un imens fals”, iar “intre alb si negru exista teoretic o infinitate de nuante”, acesta se raporteaza in mod obsesiv la un fapt pe care il considera real si nu tine cont de nimeni. Atitudinea sa denota orgoliul sau puternic, Victor Rebengiuc reusind sa intre perfect in pielea acestui personaj. Interpretarea actorilor se ridica la un inalt nivel, ca si tehnica regizorului Dan Pita. Este un film bine construit care ridica mai multe probleme interesante, propunand diverse abordari ale termenului de “realitate”, in functie de personaj, vorbeste despre relatiile dintre oameni si esenta unui individ, concluzia fiind ca ceea ce zace ascuns in fiecare dintre noi, ceea ce ne defineste cel mai bine, iese la un moment dat la iveala si ne contureaza destinul.
