Mirror Mirror (2012)

Anul 2012 ne pregăteşte multe surprize cinematografice, iar una dintre acestea este faptul că două producţii au aceeaşi sursă de inspiraţie, anume basmul cu Albă-Ca-Zăpada. Pe mine nu mă deranjează deloc, ba din contră, e interesant să vezi o poveste adaptată în mod diferit şi asta la câteva luni distanţă. Cu toate acestea, varianta dark a poveştii, Snow White and the Huntsman, se anunţă a fi mult mai interesantă decat cea despre care urmează să vă vorbesc. Însăşi protagonista acestui film, Lily Collins, iniţial a participat la castingul pentru Snow White, însă a pierdut rolul în favoarea lui Kirsten Stewart. Mirror Mirror nu impresionează mai deloc, se încadrează cât de cât în limitele acceptabilului şi mi-e greu să spun dacă e mai mult pentru copii sau pentru adulţi.

Regina, mamă vitregă a Albei Ca Zăpadă, a pus stăpânire pe regat şi este în pragul falimentului, după ce a secătuit averea pe mofturile ei. Singura modalitate prin care poate ieşi din acest impas financiar, este să se căsătorească cu Prinţul Alcott, care însă suspină după dragostea Albei ca Zăpada. Pentru a scăpa de aceasta, Regina porunceşte să fie ucisă în pădure, dar Albă ca Zăpada scapă şi ajunge în compania celor şapte pitici, care o vor ajuta să-şi recapete regatul.

Nu mă aşteptam ca povestea să fie respectată, dar nici să fie adaptată într-un mod bizar. S-a urmărit cu precădere principiul de girl power, astfel, Regina şi Albă-ca-Zăpada sunt nişte badass (a doua devine treptat), iar cei şapte pitici şi prinţul sunt prezentaţi iniţial curajoşi, dar se dovedesc a fi o gaşcă de pămpălăi. Regina este mai mult răutăcioasă şi mofturoasă, decât rea în adevăratul sens al cuvântului. Chiar şi aşa, în toată agitaţia asta de basm colorat, singura interpretare demna de mentionat este cea a Juliei Roberts. Aceasta iese cel mai bine în evidenţă, iar protagonista păleşte în contrast cu ea. De asemenea, Armie Hammer (The Social Network/J. Edgar) ar trebuie să evite roluri în care devine un căţel, scoate limba şi schelălăie. Desigur, asta dacă vrea să se remarce. Se poate observa pe tot parcursul filmului o încercare de umor, însă nu reies decât replici şi situaţii care te surprind prin banalitatea lor şi o tentă de penibil. Ce rămâne de apreciat este imagistica foarte bună, totul este plin de culoare, iar costumele şi decorurile sunt foarte frumoase. Însă, pentru câteva culori dragute nu voi recomanda filmul. Vă sugerez în schimb să aşteptaţi până în iunie, deoarece atunci se va lansa Snow White and The Huntsman. Nu am nevoie de o oglindă magică pentru a şti că aceea este o variantă a poveştii chiar promiţătoare.

Vizionati trailer: