În fiecare an, filmele bune îşi fac apariţia atunci când te astepţi mai puţin, răsar din colţurile “întunecate” ale cinematografiei, de aici apare filmul independent mai puţin cunoscut la faţă de marea publicitate de multiplex. Multe cuvinte de laudă vei auzi doar prin intermediul blogosferei şi mai puţin prin intermediul altor instrumente de promovare de mare putere (doar existenţa posibilităţii rulării în cadrul unor festivaluri de mare avengură). În această categorie, lejer pot include filmul Killer Joe care vine ca o mare surpriză descoperită prin această parte a lumii cinefile pe nume blogosfera. O serie de cronici/recenzii citite care mai de care mai pozitive m-au convins să-i văd din genialitatea peliculei.
Trecând la nivel de distribuţie lucrurile nu mi se mai par asa de necunoscute mai ales când întâlnesc nume ca: Matthew McConaughey şi Emile Hirsch. Doi actori ce prin intermediul acestui film si-au îmbogăţit repertoriul, au dat două roluri de-o compoziţie extraordinară. Un Matthew sigur pe el, de un calm terifiant, face de departe cel mai bun rol al său de până acuma, prin intermediul unui personaj care încă de la prima apariţie îşi impune controlul. În acelaşi fel, Emile are un rol bine jucat, unde slăbiciunile personajului său sunt foarte bine conturate şi redate cu naturaleţe. Iar când vine vorba despre cel care a regizat tot acest întreg (William Friedkin), nu putem să trecem peste proiectele anterioare ca: The Exorcist, The French Connection şi Rules of Engagement, ce îl situează pentru poziţia de regizor bine cotat.
Cel mai face recomandat pentru o vizionare e desfăsurarea firului narativ, unde abordarea subiectului se face din mai multe unghiuri, un scenariu ce pune în scenă povestea unei familii disfuncţionale în plină decadenţă. O serie de personaje cu diferite “calităţi” morale care afisează disperare, mizerie, ură, degradare în contrast cu inocenţa mezinei familiei ce se “ascunde” de tot răul existent. Cu asemenea elemente acţiunea debordează violent în multe scene brutale greu de privit, o abordare dură ce nu iartă din greşelile protagonistilor, o răsplată în funcţie de păcatul fiecăruia. Recomand celor care se ţin tare şi acceptă orice trecere de măsură doar pentru a vedea o bucată din cinematografia adevărată, o lovitură prea violentă ce sigur nu o vei uita prea curând. La noi în cinematografe începând cu 9 noiembrie.
Vizionaţi trailer:
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=cxpvzmvFHTM’]
[…] si de ce m-am incapatanat sa ma supun voit unei torturi evidente inca de la inceput. Ionuţ – Filme Tari Cel mai face recomandat pentru o vizionare e desfăsurarea firului narativ, unde abordarea […]
[…] În fiecare an, filmele bune îşi fac apariţia atunci când te astepţi mai puţin, răsar din colţurile “întunecate” ale cinematografiei, de aici apare filmul independent mai puţin cunoscut la faţă de marea publicitate de multiplex. Multe cuvinte de laudă vei auzi doar prin intermediul blogosferei şi mai puţin prin intermediul altor instrumente de promovare de mare putere (doar existenţa posibilităţii rulării în cadrul unor festivaluri de mare avengură). În această categorie, lejer pot include filmul Killer Joe care vine ca o mare surpriză descoperită prin această parte a lumii cinefile pe nume blogosfera. O serie de cronici/recenzii citite care mai de care mai pozitive m-au convins să-i văd din genialitatea peliculei…continuare pe FilmeTari. […]
Mulţumesc pentru pingback! Nu regret că am văzut filmul ăsta, dar nici nu am prea multe cuvinte de laudă pentru el… Scenariul mi s-a părut destul de previzibil, iar atunci când nu era aşa, prezenta scene exagerat de violente şi chiar fără rost. Sunt de acord cu tine că scenariul ,,pune în scenă povestea unei familii disfuncţionale în plină decadenţă”, dar mi se pare că regizorul a uitat de vorba că ,,Ce-i prea mult, strică!”. Sigur, ce e mult sau puţin e o noţiune complet subiectivă şi respect părerea ta! Într-adevăr, ar merita văzut, dar numai ca să-ţi faci o idee despre extrema de jos a societăţii americane… Felicitări pentru review şi multă baftă în continuare!
nu ai pentru ce, mie mi s-a parut o naturalete in tot ce s-a intamplat, actiunea s-a invartit in jurul fiecarui personaj bine conturat de actorul aferent lui, actiunile acestor protagonisti nu sunt exagerate dezvoltand doar niste tare sociale…desigur fiecare isi creeaza o anumita parere si va descoperi anumite aspecte dupa vizionare..multumesc si la fel iti doresc “long life” in ale blogului si nu numai 😉