Ediția de anul acesta pare a fi una cu totul aparte. Ada Solomon, directorul festivalului, și Yvonne Irimescu, coordonatorul festivalului, ne-au introdus în atmosfera de NexT în cadrul galei de deschidere. Acestea au prezentat cele 9 premii ce vor fi acordate în gala de la finalul competiției, seminariile și serile speciale ale festivalului precum și colaboratorii fără de care această ediție nu ar fi fost posibilă. La sfârșit, ne-au lăsat cu niște vorbe ce ne vor face să revenim la NexT cu fiecare ocazie: “NexT e o întâmplare – cu prieteni, între prieteni, în dorința de a crea noi și trainice prietenii.”
Primul calup de filme din competiție a fost deschis cu un film “prea bun, prea ca la țară”. Șanțul, în regia lui Adrian Silișteanu, prezintă o întâmplare comică din viața unui cuplu de țărani din zona Ardealului. Limbajul tipic acelor părți (chiar și cel deocheat) precum și moravurile despre care putem citi în cărțile tradiționaliste fac acest scurt metraj o adevărată parodie a vieții rurale.
Filmul australian al lui Michael Spiccia îmi amintește de cele cu supereroi Marvel. Scurt metrajul Pasăre de curte (Yardbird) o are ca protagonistaă pe o fetiță cu puteri telechinetice pe care le folosește pentru răzbunare, într-un mod destul de horror. Efectele speciale sunt neașteptat de bune, mai ales pentru un scurt metraj, rivalizând cu cele hollywoodiene, iar povestea în sine este una simplă dar cu un final surprinzător.
A venit și vremea unei animații de tip stop motion. Ideea acestui film francez este în totalitate una originală, iar cadrele sunt excepționale prin claritatea și cursivitatea lor. Cusătoreasa (La Ravaudeuse) prezintă viața scurtă a 2 copii siamezi care încearcă să rămână împreuna în ciuda încercărilor exagerate ale mamei lor de a-i separa. Deși apar imagini explicite, acestea accentueză intriga filmului făcându-l mult mai șocant.
Pentru un film de licența, producția americană The Chair (Fotoliul) a lui Grainger David a reusit să ajungă anul trecut până la Cannes. Filmul nu este unul simplu ci pare să-și răsfrângă înțelesul dincolo de aparențele unei epidemii de mucegai, moartea unei mame și obsesia bunicii pentru un fotoliu aruncat.
Filmul următor este unul foarte nonconformist și…ciudat. Foamea (Eat) este o producție germană ce oferă bulimiei o altă perspectivă, arătând cum unele nevoi nu trebuiesc evitate, deoarece acest lucru ne-ar “consuma”. Muzica de pian ce este prezentă pe aproape tot parcursul filmului oferă un aer de suspans antrenant ce ar putea uimi pe oricine.
Am ajuns la finalul primei părți a competiției și, în același timp, la primul mediu metraj al festivalului. Panihida este povestea unei înmormântări cu tradiții moldovenești ce se îmbină cu lumea modernă. Regia și sunetul fac acest film mult mai profund decât ar părea și îi conferă o latură personală prin modul în care a fost filmat.