Aveam fix 2 săptămâni de viaţă atunci când s-a lansat Jurassic Park, în 1993. Mai văzusem secvenţe la televizor, dar nu am reuşit să-l văd cap-coadă. Şi într-un fel îmi pare bine. Pentru aniversarea de 20 de ani a filmului fenomen, cei de la Universal Pictures au relansat pelicula, însă pentru a se conforma vremurilor, l-au transpus în 3D. Pentru nostalgicii şi fanii devotaţi ai dinozaurilor e o prilej numai bun de a revedea producţia, iar pentru cei neiniţiaţi în lumea Jurassic (ca mine), e o şansă de a o descoperi.
Un cuplu de arheologi, Dr. Alan Grant şi dr. Ellie Sattler sunt invitaţi de miliardarul excentric John Hammond pentru deschiderea unui nou parc de distracţii mai neobişnuit… cu dinozauri. Hammond reuşise să cloneze dinozauri prin prelevarea de ADN din sângele supt de insecte preistorice şi să pună bazele unei rezervaţii imense de animale preistorice. Dar, din păcate, sistemele de protecţie ale parcului cedează şi dinozaurii pierduţi de sub control trebuie distruşi.
Jurassic Park e precum vinul. Cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun, deşi nu poate fi încadrat deocamdată in perioada filmelor clasice. Douăzeci de ani de evoluţie în materie de efecte speciale şi tot aş putea mai degrabă să recomand Jurassic Park decât orice altă producţie (de acţiune) ce se află acum în cinematografe. Îl avem pe fantasticul Spielberg în spatele întregului arsenal de acţiune, suspans, de scene care îţi taie respiraţia şi de dinozauri mai reali decât m-aş fi aşteptat. Filmul nu începe brusc cu intriga, povestea se desfăşoară cursiv, în aşa fel încât să îţi capteze atenţia şi să ştii tot ce e necesar despre personaje. Efectele sunt bune, iar 3D-ul le şlefuieşte şi sunt potrivite chiar şi pentru anul 2013. Pelicula a atras atenţia criticilor şi a fost răsplătită cu 3 Oscaruri, pentru cele mai bune efecte, vizuale şi auditive şi pentru cel mai bun sunet.
Vizionati trailer: