Nu mă dau în vânt după remake-uri , de regulă, nu fac altceva decât să pretindă un loc deja ocupat al filmului original în inimile fanilor. Pentru acei adulții care s-a îndrăgostit în copilărie de RoboCop, remake-ul din zilele noastre păstrează în general aceeași structură precum cel din 1987, deși merge spre o abordare ușor diferită în privința personajului principal. Nu te face să scapi popcornul din mână, dar nici nu te impresionează cu ceva nou.
Acțiunea se petrece în anul 2028, când roboții corporației multinaționale Omnicorp asigură victoria în războaiele americane din lume, iar acum vor să aducă dronele pentru a asigura legea și pe teritoriul american. În prim plan îl avem pe Alex Murphy, un familist şi un foarte bun poliţist din Detroit. După ce este rănit într-o explozie și aproape de moarte, OmniCorp, cu ajutorul științei, îl aduce la viață pe Alex sub forma lui…Robocop.
Spre deosebire de versiunea din 1987, acest RoboCop are o parte tehnologică mai mult fizic, în rest se pune accentul foarte mult pe capacitățile sale emoționale după accident și relația pe care o are cu familia sa. Un lucru destul e neobișnuit pentru filmele blockbuster unde te aștepți ca totul să fie numai acțiune și împușcături. Partea emoțională a peliculei constă în lupta lui Alex Murphy cu mașinăria care îl ține în viață și sentimentele pentru soția și fiul său. Paisprezece ani distanță între filmul original și remake-ul se pot remarca semnificativ la nivel de efecte speciale, costumul lui Robocop are un design mult mai bine definit și se mișcă mult mai smooth. E o plăcere să-i vezi pe Gary Oldman și pe Samuel L. Jackson, mai ales pe cel din urmă, în rolul prezentatorului TV care slăvește ideea de robotizare a forțelor de ordine americane. Deși remake-ul nu mi-a ajuns mie la suflet (mi-a plăcut foarte mult cel din 1987), e un action-movie care ar putea să le placă iubitorilor de blockbustere sau celor care nu au văzut originalul.
Vizionați trailer: