[After TIFF] La terra degli uomini rosii (2008)

Actori: Claudio Santamaria, Chiara Caselli

Festivalul TIFF 2009 a prezentat, in cadrul unor sectiuni distincte numite “Focus”, si proiectii ale unor tari care sunt renumite in cinematografia mondiala de arta, insa mai putin mediatizate din punct de vedere al circuitului comercial. Aceste tari au fost Polonia, Finlanda, Republica Moldova si, mai cu seama, Italia, una dintre tarile cu traditie in arta cinematografica. Am ales pentru astazi prezentarea unui film italian, La terra degli uomini rossi, selectionat in competitia oficiala a Festivalului de Film de la Venetia din 2008, unul dintre evenimentele cinematografice mondiale cu greutate.

In primul rand, marturisesc ca am fost surprins ca viata unor indieni amerindieni a facut obiectul unui film italian, ca actorii vorbesc o limba italiana neaosa, surprinzator pentru niste piei-rosii, cu toata ca fizicul lor seamana pana la identitate cu ceea ce stim noi din alte filme, documentare sau carti. Aflam destul de tarziu ca evenimentele nu se petrec insa in America de Nord, leaganul cunoscut de noi pentru actualele Rezervatii indiene, ci in Brazilia zilelor noastre, cand pamanturile, padurile, teritoriile care au apartinut candva indienilor sunt acum ale unor aristocrati locali, iar indienii trebuie sa stea in interiorul Rezervatiilor, sa munceasca rar si cu ziua pentru a avea hrana necesara intregului trib, uneori fiind doar niste papusi pentru turistii acelor locuri. Filmul se invarte in jurul traditiilor indienilor. Pentru ei, pamantul este sfant, pana si tinerii sunt invatati inca de mici de valoarea acestuia de catre conducatorul tribului si samanul care ii sfatuieste. Astfel, prinsi in valtoarea vietii si vazand ca nu pot trai pe pamantul unde sunt ingropati stramosii, tinerii se sinucid. Decizia luata de tribul care face obiectul filmului este sa renunte la viata din rezervatie si sa se mute in apropierea padurii unde salasluieste spiritul stramosesc, fara sa deranjeze pe nimeni, nici macar pe bogatasul local, care detine acum terenul. Locul pe care il ales este in afara proprietatii acestuia, dar chiar langa gardul ce o inconjoara, fapt ce determina nemultumirea acestuia si represaliile ulterioare.

Este un film de un calm extraordinar, pana si luptele dintre nou si vechi, dintre aristocratia braziliana si indienii Guarani se duc mai mult la nivel psihic, pentru ca acestia din urma incearca sa obtina pe cale pasnica pastrarea propriilor traditii, prin respectarea locurilor de origine. Nu avem de-a face astfel cu actori singulari, ci cu o comunitate de indieni, care sunt uniti si unitari in interpretare. Avem de-a face cu un film care se apropie astfel de un documentar, iar apelul din final, care ne semnaleaza ca genocidul indienilor din Brazilia continua, este exemplificativ in acest sens.

Trailer: