Ankha: Braveheart (1995)

Pe principiul “oldies, but goldies“, azi am ales un film care face parte exact din această categorie. Nu cred că mai există vreun cinefil care să fi ratat această peliculă. Numai eu cred că am văzut-o de vreo patru sau cinci ori până acum. Şi de fiecare dată îmi lasă aceeaşi impresie. Este una dintre cele mai bune drame istorice de până acum, iar Mel Gibson e absolut excepţional, nu numai ca regizor, ci şi ca actor. Momente geniale sunt destule în film, dar una dintre cele mai bune scene, în opinia mea, este aceea în care el ţine un discurs încercând să-şi convingă oamenii să nu se lase descurajaţi de armata prea numeroasă a duşmanilor. Felul în care urlă “freedom” e sublim. Mi se face pielea de găină de fiecare dată. E dificil să găseşti un actor perfect, complet. Din punctul meu de vedere, Mel Gibson este printre puţinii care se apropie de acest statut.

Filme ca “What women want“, “Maverick“, “Hamlet“, “The Patriot“, precum şi seriile “Lethal Weapon” şi “Mad Max“, demonstrează acest lucru. Ca să nu mai vorbim de calităţile sale ca regizor, producător şi scenarist. Aici nu menţionez decât două titluri: “Apocalypto” şi “The Passion of the Christ“.

“Braveheart” este inspirat din viaţa scoţianului William Wallace, unul dintre oamenii care au schimbat cursul istoriei datorită inimii sale neînfricate. Este cunoscut ca fiind cel care a condus trupele de rezistenţă împotriva armatei engleze. Prin numeroasele războaie acesta a dorit să elibereze Scoţia de sub dominaţia engleză. După ce este crescut de unchiul său, undeva în afara Scoţiei, William se întoarce în ţara natală pentru a se căsători cu prietena sa din copilărie, Murron, şi a duce o viaţă paşnică ca fermier. Dar, după ce soţia sa este ucisă de trupele engleze, ura acestuia pentru regele asupritor, Edward I al Angliei, ia amploare. Astfel, stârneşte o revoltă împotriva acestuia şi, cu cât i se alătură tot mai mulţi luptători, cu atât dorinţa sa de eliberare a Scoţiei devine tot mai mare.

Pentru acest film, Mel Gibson a primit Oscarul pentru regie în 1995. De asemenea, filmul a mai primit în acelaşi an premiul Oscar pentru cel mai bun film, cea mai bună imagine, cel mai bun machiaj şi efecte sonore, plus încă alte cinci nominalizari la alte categorii. Şi meritate pe deplin, aş putea spune. Nu sunt fană a producţiilor cu şi despre războaie, dar aceasta evidenţiază într-un mod mişcător ideea de libertate, de iubire, loialitate, curaj şi onoare. Un film pe care îl recomand şi care va rămâne, mai mult ca sigur, în istorie.

Vizionati trailer: