Prin filmul Balanta, regizorul Lucian Pintilie aduce un elogiu libertatii umane, vazuta ca revolta impotriva unei lumi cuprinsa de prejudecati, teama de a reactiona si frica de a gandi. Filmul transmite un mesaj puternic, avand in centru doua caractere tari, inteligente, care refuza idea de compromis si de supunere in fata unor forte care vor sa anihileze orice urma de libertate din om. Mi-a placut modalitatea in care revolta este prinsa in acest film, respectiv printr-un pronuntat simt al umorului negru si al ironiei, rezultat al unei inteligente ascutite si al unui spirit liber.
Nela (Maia Morgenstern) este unul dintre personajele principale, jucand rolul unei profesoare din Bucuresti al carei tata, un fost securist, moare la inceputul filmului. Tanara este repartizata la o scoala din Copsa Mica, localitate unde il va cunoaste pe doctorul Mitica (Razvan Vasilescu). Intre cei doi se dezvolta o relatie de prietenie bazata pe lucrurile pe care le au in comun. Ambii au o atitudine refractara la adresa unei societati pe care comunismul vrea sa o reduca la supunere, unde constrangerile impuse si prostia celor care se afla in functii-cheie domnesc la tot pasul. Pe parcursul filmului, cei doi vor cunoaste mai multe persoane, interactionand cu oameni din diverse straturi sociale si dovedind ca pot sa isi pastreze principiile intacte. In film au loc multe discutii, sunt multe replici pline de umor (“De bine, de rau, o ducem bine”, “Al mai prost om din lume e americanu’”).
Filmul este viu, inteligent, bine realizat si jucat. Beneficiaza de prezenta unor actori precum Victor Rebengiuc, Dorel Visan, Mariana Mihut, Gheorghe Visu, Dan Condurache sau Leopoldina Balanuta. Totul in aceasta pelicula poarta amprenta unei viziuni libere, descatusata de prejudecati si frica. Desi este prezentata o realitate dura, in care unii oameni mor daca se revolta (scena cu autobuzul), este frumos pentru ca tot timpul apar modalitati de lupta impotriva unei oranduiri absurde. In film sunt prezentate mai multe raportari la realitate (ma refer la cele doua personaje principale, pacientul Titi, Butusina, procurorul, sora Nelei, doi securisti si cativa tarani). Refuzul de a accepta un destin cenusiu si banal este cheia acestui film, unde durerea si prostia sunt contracarate frecvent de cele doua personaje principale care nu sunt infrante de mizeriile pe care le traiesc zilnic, ci gasesc mereu resorturi pentru a le depasi. Este un film dur, dar supravietuirea personajelor prin pastrarea intacta a convingerilor si a lucrurilor care le definesc ii confera speranta si optimism. Scena finala cu dialogul dintre cei doi este extraordinara, transmitand ceva din frumusetea lor interioara. Din toate punctele de vedere, este un film care merita vazut.
