Filmul reprezintă debutul în scurtmetraj al lui Tudor Cristian Jurgiu, un regizor care a impresionat cu scurtmetrajele sale, mai ales cu Nunta lui Oli, apreciat la multe festivaluri. Câinele japonez are la bază un scenariu semnat de Ioan Antoci, care a fost premiat atât în țară, cât și în străinătate. Practic povestea a fost adaptată către regizor împreună cu Gabriel Gheorghe, păstrându-se mai mult scheletul scenariului inițial. Acesta era mult mai dens și mai atrăgător decât ceea ce a ieșit în final, o poveste minimalistă în care nu se întâmplă mare lucru.
Costache Moldu (Victor Rebengiuc) și-a pierdut soția, iar casa i-a fost distrusă în urma unei inundații. Trăiește acum și din mila vecinilor și locuiește într-o casă părăsită, după ce proprietarii acesteia au murit. Are un fiu care locuiește în Japonia, dar cu care nu a mai vorbit de când a plecat din țară. Are oferte pentru a vinde un teren, dar nu este foarte hotărât. Lucrurile se schimbă puțin când fiul său decide să vină acasă, după ce află de moartea mamei sale, el fiind însoțit de către soția sa, o japoneză, firește, și de băiețelul lor, Koji.
Filmul se învârte în jurul lui Victor Rebengiuc. Din păcate însă forța sa nu este pusă în valoare decât în rare ocazii în acest film. Șerban Pavlu, bun, dar fără momente memorabile, copilul e simpatic, în rest nu prea mai iese nimeni în evidență.
Filmul are imagini reușite, unele dintre ele sunt cadre fără legătură cu povestea. Mai sunt unele situații care amintesc de Moromeții, mai ales dacă Victor Rebengiuc (Ilie Moromete) revine în lumea satului. Cel puțin două scene te duc cu gândul la Ilie Moromete: încăpățânarea sa de a-și vinde salcâmul (pământul, în acest film) și refuzul de a plăti “fonciirea” (de a da unui vecin o parte din ajutoarele primite, în acest film).
Câinele japonez este un film fără nerv, fără vreun ritm deosebit, fără conflict, iar situațiile aparent mai tensionate se rezolvă neașteptat de repede.
Vizionați trailer:
[…] negative: aici, aici, aici, aici, […]
[…] Filme tari […]