Mai puțin un horror, mai mult o dramă pentru o adolescenți, pelicula este o mare dezamăgire pentru fanii Stephen King. Era destul de greu să faci un remake după filmul lui Brian de Palma din 1976 (a, și apropo, regizoarea e chiar foarte bună prietenă cu el) și să poți scoate ceva bun dintr-un roman care dintotdeuna mi s-a părut ușor inconsistent. Filmul a avut parte de o promovare chiar foarte bună printr-un filmuleț pe Youtube care a devenit instant viral. Păcat că doar tactica e bună, nu și conținutul.
Carrie este o adolescentă cu un comportament autist, fiind ţinută de mama sa ca într-o cușcă, protejată excesiv de tentaţiile lumii exterioare. Fata este ținta batjocurilor la liceul ei, unde colegii săi o umilesc, în ciuda încercărilor profesoarei de sport de a o proteja. Doar o singură colegă încearcă să-și repare greșeala și își roagă iubitul să o o invite pe Carrie la balul liceului. Un prilej prin Carrie face abuz de puterile sale telekinetice.
Carrie pare a fi pelicula făcută special pentru adolescenții cărora le e mult prea lene să citească romanul, dar trebuie să știe și ei cine e Stephen King și ce a scris el. Sunt de părere că un horror bun nu trebuie să stârnească râsul, așa cum s-a întâmplat în cazul acesta și nici să fie excesiv de dramatic. Carrie nu mai e ”scary”. 🙂 De asemenea, Chloe Moretz nu mi s-a părut din start o alegere bună pentru acest rol, pe mine nu mă convinge și, încă o dată, pare mai mult adolescenta care nu reușește să se integreze decât o forță cu puteri telekinetice. Ce mi-a plăcut a fost interpretarea lui Julianne Moore, reușește să dea viață unui personaj aproape psihopat, este o mamă cu convingeri fanatice, excesiv de conservatoare. Și ei și lui Stephen King trebuie să le mulțumim pentru un personaj foarte bun, care mai salvează reputația acestui film.
Vizionați trailer:
