Carriers (2009)

Iniţial, n-am privit cu ochi prea buni acest film al fraţilor Pastor. După trailer, nu părea decât un alt sfârşit al lumii, o nouă apocalipsă, la care Hollywood-ul doreşte să ne facă martori. Însă Carriers este mai mult decât atât. Spre deosebire de alte filme de acest gen, în cazul de faţă, fraţii Pastor reuşesc să creeze o atmosferă de panică şi să imprime un aer apocaliptic într-un mod special, iar atenţia acordată personajelor îl transformă într-un horror deosebit şi interesant.

Să stabilim, mai întâi, împrejurările în care se desfăşoară acţiunea: lumea întreagă este devastată de o pandemie care, încet-încet, ucide întreaga omenire sau… mă rog, aproape întreaga omenire. Ei bine, pe acest fundal avem doi fraţi şi două tipe care încearcă să ajungă la un hotel izolat, situat în regiunea Gulf Coast. Dacă ajung acolo şi, mai ales, câţi dintre ei reuşesc să ajungă la respectivul hotel, nu vei afla decât urmărind filmul. Iar aventurile prin care trec şi personajele în sine, coroborate cu interpretările solide ale lui Chris Pine (pe care l-ai putut vedea, anul acesta, şi în noul Star Treck) şi ale lui Piper Perabo mă determină să te asigur că nu te vei plictisi de-a lungul celor 84 de minute. Cei patru au nevoie de benzină, au nevoie de medicamente şi, cel mai important, trebuie să stea departe de purtătorii devastatoarei boli. Pentru asta s-au dotat cu arme şi dezinfectant. Dar crezi că va fi de ajuns? Iar, în cele din urmă, ajungi la o întrebare încuietoare (Ce-ar trebui să faci când o persoană pe care o iubeşti devine un pericol pentru tine şi pentru toţi ceilalţi?) şi o concluzie răvăşitoare (Niciodată să nu ajuţi pe nimeni!).

Astfel, într-o perioadă în care filmele horror sunt populate (aproape în totalitate) de către zombie, Carriers reuşeşte să iasă în evidenţă prin lipsa lor. Iar acesta nu este singurul lucru care îi lipseşte. Inexistenţa unei bune campanii de promovare l-a ascuns, oarecum, atenţiei publicului larg. Şi dacă eşti curios să afli care a fost sursa de inspiraţie a fraţilor Pastor, te sfătuiesc să mai pui mâna pe o carte şi să citeşti romanul lui John Wyndham, The Day of the Triffids, sau să urmăreşti un film din 1985, intitulat The Quiet Earth, regizat de către Geoff Murphy.