Doghouse (2009)

“Dragã, ce avem la masã în aceastã searã?” Fulgerãtor vine şi replica: “Pãi, piept proaspãt cu garniturã de globule roşii!” Şi draga de ea, care nu mai este chiar tipica gospodinã, alege din frigiderul de bãrbaţi pe cel mai fresh dintre ei. Şi cel ce a îndrãznit sã punã şi întrebarea nu este soţul istovit, ci partenera de vânãtoare. Nedumeriţi? Vã cred, dar “Doghouse” la asta s-ar reduce printr-o regulã de trei simplã: femei-mutant în cãutare de pradã, respectiv bãrbaţi, şi pe bãrbaţi ia-i de unde nu-s, cãci toti au fost reperaţi şi savuraţi. Ideea nu foarte genialã a scenaristului Dan Schaffer, garnisitã de regia lui Jake West, constituie punctul de plecare într-o comedie horror, mai mult horror decat comedie, intitulatã sugestiv chiar, “Doghouse”. Şi chiar dacã echipa este una de apartenenţã britanicã, asta nu salveazã filmul de la penibil, scene respingãtoare şi o cantitate obscenã de sange. Şi, bãrbaţi, bucuraţi-vã, cãci proiectul aduce colacul de salvare şi dreptate bãrbaţilor, dar dupã modelul “un elefant se legãna…” din cei 7 magnifici, mulţi nu vor apuca o altã luminã a zilei. Prestaţii? Nu vorbim despre nume sonore în cazul acestei pelicule, dar printre tipi se mai strecoarã şi câte-o reacţie mişto, o replicã inspiratã sau un moment de glorie al personajului transpus cu mult haz. Curioşi sau nu, haideţi sã vã spun şi cam despre ce ar fi vorba:

Dacã pânã acum cãlãtoriile tipilor se rezumau la petrecerea burlacilor înainte de nuntã, vânãtoarea pentru dezvirginare şi altele, ei bine, bãrbaţii de astãzi se mobilizeazã pentru suferinţa unuia dintre ei: Vince divorţeazã. Şi pentru a-i distrage atenţia şi face sã uite de necaz, aceştia aleg o destinaţie ciudatã pentru distracţie: Moodley, un sãtuc în care locuia bona unuia dintre tipi. Dar sã nu uit, cãci trebuie sã vi-i şi prezint: de Vince, proaspãtul divorţat v-am menţionat, Neil- amator de distracţii şi femei frumoase, Mikey- un tip de culoare însurat, “gazda” vacanţei, Matt- veşnic adolescent, pasionat de jucãrii şi chestii dark, Graham- un homosexual de treabã, Banksy- un electrician pãrãsit la altar şi Patrick- cucerit de terapiile în format audio. Aşadar, cãlãtoria este programatã, iar momentul în care vor şi ajunge la destinaţia doritã, se vor confrunta cu aspecte care mai de care mai ciudate: locul este pustiu, apar urme de sânge constant, iar cadavrele descoperite nu fac altceva decât sã-i îngrozeascã. Iar atunci când îl vor intalni pe sergentul Gavin Wright, singurul supravieţuitor al satului, vor afla şi cauza dezastrului: un virus a pus stãpânire pe toate femeile din Moodley, transformându-le în zombie, iar bãrbaţii au devenit victimele lor, ei nefiind atinşi de cãtre maleficul virus.

Wow, am trãit s-o vãd şi pe asta! Femei ucigând şi torturând cu bestialitate bãrbaţii, victime ale unor împrejurãri nefaste. Ce ziceţi bãieţi, vã sunã destul de periculos? 😀 Filmul nu este chiar groaznic, nici foarte amuzant, dar nu îi pot trece cu vederea cantitatea îngrijorãtoare de sânge pe care o revarsã pe tot parcursul poveştii. Ce zic? La un moment dat devine chiar enervant acest aspect. Şi, trebuie sã vã spun, rolul şi replicile tipului homosexual chiar sunt printre cele mai strãlucite, lãsând la o parte clişeul pentru personajul-gigolo al lui Neil. Dacã vã recomand “Doghouse”? Nici eu nu ştiu, dar cu siguranţã nu l-aş mai revedea. 😀