Donnie Darko (2001)

Donnie Darko are atașată emblema de film-cult. Un film pe care îmi pare rău că nu l-am vizionat mai demult, dar de care mă bucur că am ocazia să-l împărtășesc cu voi. Cap, coadă, pelicula m-a surprins într-un mod mai mult decât plăcut: de la actorul principal, Jake Gyllenhaal, pe care recunosc că l-am subestimat până acum și care face un rol absolut briliant, până la producător (Drew Barrymore) și acțiunea filmului, care e dincolo de ceea ce vezi în trailer, sau de ce crezi că ar putea fi.

Richard Kelly (care a regizat și The Box ), își dă debutul primului lung metraj cu acest film care a câștigat la festivalul Sundance – ”marele premiu al juriului”, pentru cea mai bună dramă. Totuși dacă l-am încadra doar la categoria dramelor am fi nedrepți, povestea în sine având o turnură SF plină de mister, dar un SF credibil dacă putem spune așa, care ne ridică semne de întrebare cât se poate de intrigante în ceea ce privește coerența timpului.

Donnie (Jack), este un adolescent al anului 1988, care suferă de dereglări psihice (somnambulism, schizofrenie), pentru care ia tratament și urmează ședințe de terapie. În momentul în care se produce un accident inexplicabil,(un motor de avion se prăbușește peste casa familiei sale, mai exact în locul în care are camera Donnie), dar acesta scapă ca prin urechile acului, datorită peregrinărilor sale somnambulice, cursul evenimentelor pare să o ia razna. Ghidat de un iepure gigant, pe nume Frank, care apare în viziunile sale, Donnie începe să comită o serie de crime. Tot Frank este cel care-i spune că lumea se va sfârși în 28 de zile, 6 ore, 42 de minute și 12 secunde. Aparent legătura dintre aceste două fapte pare să nu existe, dar vom vedea că până la final piesele puzzelului se vor potrivi asemenea unui Rubik cub, care are zeci de variante , dar din care doar una este cea viabilă. Dacă vă așteptați ca Donnie să fie copilul erou care salvează întreaga lume de la un dezastru apocaliptic, vă înșelați! Nu o să vedeți nimic din ceea ce implică filme clasice cu eroi, adolescenți cu superputeri sau alte astfel de clișee.

În film apare regretatul Patrick Swayze, într-un rol secundar de trainer motivațional. Coloana sonoră include melodia Mad World, reeditată de Gary Jules pentru a promova varianta extinsă a filmului pe DVD. Singura chestie neinspirată în toată această poveste este faptul că în 2009, regizorul Chris Fischer s-a gândit, extrem de prost inspirat, să facă o continuare a filmului, numită S. Darko. Aici evenimentele se petrec 7 ani mai târziu, iar protagonista este sora lui Donnie, Samantha (aceeași actriță interpretează rolul surorii mai mici în ambele filme). Nu am văzut această continuare și sincer nici nu cred că am să o fac. Donnie Darko este un film cât se poate de complet, complex și cu o structură circulară, care în mod normal nu lasă loc unei continuări, de care oricum nu ar avea nevoie.

Vizionați trailer: