Easy A (2010)

Acest film mi-a făcut cu ochiul de când am văzut prima oară trailerul, tot pe filmetari, acum câteva luni, prin mai. Mi-a plăcut ideea şi m-am gândit că poate vor merita cele 92 de minute. După ce l-am vizionat nu pot spune decât că mi-a plăcut şi că, probabil, l-aş revedea cu plăcere. Nu e în totalitate diferit de filmele tip cu adolescenţi, dar are suficiente elemente care să-l ridice ca valoare. Dincolo de poveste, care a fost nouă pentru mine, mi-a plăcut la nebunie personajul principal, Olive Penderghast. Emma Stone a făcut o treabă super ok şi mi se pare puţin probabil ca o altă actriţă să se fi descurcat mai bine. Tot nou şi ciudat în acelaşi timp a fost să-l văd pe Cam Gigandet (James din Twilight) într-un rol atât de … cuminte. Să vezi un bărbat în toată firea plângând ca o muiere e cam nasol. Părerea mea. Apoi, „Easy A” chiar a fost o comedie. Normal, a avut şi momentele ei dramatice, alea în care se presupune că trebuie să tragi o învăţătură, dar, în mare, a fost chiar amuzantă.

Pe parcurs, am aflat de unde vine toată treaba cu „A”-ul din titlu şi de unde a fost inspirată povestea. Nu vă zic decât că este vorba de o carte şi că litera „A” vine de la adulter.

Olive este o adolescentă obişnuită, cu o viaţă normală, fără probleme, inteligentă dar nu tocilară, care nu a ieşit în evidenţă până acum. Totul începe cu o mică minciună pe care i-o spune celei mai bune prietene, în baia de la şcoală. Ghinionul face ca cea mai nesuferită fată din liceu să audă discuţia şi să împrăştie zvonul. Zvonul se referea la cum şi-a pierdut Olive a noastră virginitatea cu un anume George. Iar de aici, până la a începe a spune că face sex pe bani cu diverşi băieţi din şcoală, dar să nu facă cu adevărat, nu e decât un pas. Şi uite aşa, tipa îşi câştigă o reputaţie nu tocmai demnă de invidiat (dar total falsă), iar lucrurile încep să se complice din ce în ce mai mult.

Nu putea să lipsească nici Făt-Frumos-ul care îi va fura inima lui Olive. Mi-a plăcut că într-un mod destul de modern şi poate insesizabil au fost atinse nişte teme morale destul de vechi ca: ipocrizia, adulterul, minciuna, nedreptatea, stigmatizarea. Ca o concluzie, pelicula poate fi vizionată. Adică merge lejer dacă vrei să te relaxezi puţin şi să-ţi mai iei gândul de la probleme. Iar dacă nu vă va încânta, îmi place să cred că unii din voi vor rămâne cu o informaţie nouă ce o pot încadra în categoria „cultură generală”. Mă gândesc că mai sunt persoane ca mine care nu au auzit despre cartea la care face referire pelicula. Sper să vă placă!

Vizionati trailer: