Frida (2002)

Ai in fata tabloul unui pictor cunoscut. Oare poti sa privesti dincolo de vopsea si de panza si sa-ti dai seama cum era de fapt cel care l-a pictat? Simbolismul si suprarealismul m-au fascinat dintodeauna, mai cu seama in arta. Dar trebuie sa recunosc ca, dupa ce am vazut Frida, am privit altfel tablourile pictoritei mexicane. Nu v-ati intrebat vreodata de ce se picteaza numai pe ea? Ce se ascunde in spatele vietii ei controversate? Ei bine, filmul Frida are raspunsurile.

Doua dintre cele mai importante lucruri din viata Fridei Khalo (Salma Hayek) sunt accidentul care a avut loc cand aceasta avea 18 ani si relatia sa cu pictorul Diego Rivera (Alfred Molin). Primul eveniment o indeamna sa picteze, pe cand al doilea ii alimenteaza puterea artistica. Pictura este inceputul unei vieti tumultuoase pentru tanara mexicana. Filmul urmareste viata promiscua a Fridei, care cunoaste celebritatea si tristetea in aceiasi masura. Ea este, totusi, o femeie independenta si curajoasa. Desi Diego nu s-a dovedit cel mai fidel sot, nici Frida nu se lasa mai prejos, avand aventuri cu barbati, dar si femei. Viata ii pregateste incercari din ce in ce mai dificile si o poarta din bratele comunistului Leon Trorsky, pana la inchisoare. Pe masura ce casnicia cu Rivera devine din ce in ce mai subreda, starea ei de sanatate se agraveaza. In final insa, dupa tot ce a suferit, visul Fridei de a avea o expozitie in Mexic se implineste.

Filmul este la fel de colorat ca si viata si picturile Fridei Khalo. Un detaliu foarte placut este faptul ca anumite scene incep cu cate una din operele ei, dizolvandu-se incet si devenind reala. De fapt, asta este ceea ce a facut Frida in tot acest timp, si-a pictat viata tocmai pentru ca se simtea singura. Iar Selma Hayek a stiut sa interpreteze asta foarte bine.

Talentul si personalitatea sa iesita din comun au costat-o scump pe Frida Khalo. Viata sa a fost fascinanta dar si tulburatoare in aceiasi masura. Frida e un film frumos. Cu toate evenimentele nefericite la care participa protagonista, ea nu isi pierde niciodata voia buna si speranta si are puterea sa transforme orice tragedie intr-o pictura superba.