Gala de deschidere Next 2012

Cum bine sugerează și motto-ul festivalului ,,Primăvara scurtmetrajelor începe cu Next” și nu orice scurtmetraje, cele de la Oscar și de la Cannes, cele pentru copii,  filme horror și SF, musical-uri, experimente vizuale și filme scurte multi-premiate la festivalurile internaționale. Selecția a fost dificilă, spun organizatorii, din 1200 de filme luate în considerare s-au ales doar 27 de titluri, selecție realizată de criticul de film Andrei Gorzo și de co-selecționera sa Irina Trocan.

Așadar, m-am înarmat cu entuziasm, pentru că sunt fană scurtmetraje și mai ales fană Next și am asistat la Gala de deschidere a festivalului, ce a avut loc la Cinema Scala începând cu ora 18.30. Organizare foarte ok, totul colorat în galben și mov, cam aceiași voluntari primitori și zâmbitori ca pe la mai toate festivalurile din capitală, agitație, multe persoane din lumea cinematigrafiei românești și multă curiozitate. Am așteptat ceva până când directoarea festivalului, Ada Solomon ne-a onorat cu câteva vorbe despre festival și ceea ce presupune el, acompaniată de Yvonne Irinescu. Înainte de prezentare mi s-a părut foarte ingenios cum voluntarii au deschis festivalul. Totul a început sub forma de flashmob în care unul dintre ei a început să bată un anumit ritm la un instrument de percuție ce semăna a tamburină dar sună ca un bongo. A fost o introducere interesantă care din prestația lor te făcea să vrei mai mult.

Sursă  foto : facebook.com/NeXTFilmFestival – Photo credits: Adi Marineci

Vizionați spotul oficial al festivalului:

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=PBNT1gLarug’]

După ce am intrat în atmosferă a urmat Prima Competiție a Scurtmetrajelor din festival, care au fost în număr de 7, dar care nu toate m-au impresionat în aceeași măsură. Primul scurtmetraj pe numele său ,,Aglaee” o are în vizor pe adolescenta Aglaee care este handicapată din punct de vedere fizic, dar care nu este neapărat marginalizată de colegii ei, fiind invitată chiar la petreceri. Problema apare când Benots, un coleg al ei pierde un pariu și trebuie să o invite în oraș, iar aceasta îl refuză spunând că nu i se pare genul ei. Scurtmetrajul francez realizat de Rudi Rosenberg în 2010 ilustrează foarte bine emoțiile contradictorii și paradoxale prin care trec adolescenții cu insecuritățile lor, cu așteptările lor prea ridicate, hormonii specifici vârstei, dar și cu presiunea societății care le formează stereotipuri.

Un scurtmetraj de 3 minute care a provocat multe hohote de râs, dar și nedumeriri este ,, Infernal nuns” realizat de Roland Petrizza și Alex Eslam. Nu am fost foarte sigură dacă producția lor, realizată sub formă de trailer pentru un film care nu există, este extrem de ironică sau doar foarte prost realizată. Este adevărat că subiectul e unul amuzant, dar modul de expunere are tentă de grotesc. Este vorba evident de niște calugărițe care se revoltă după ce una dintre ele a fost violată deși s-a sacrificat pentru Papa Innocentius VIII.

Un scurtmetraj care mie mi-a plăcut foarte mult este ,,Audition” în regia lui Eti Tsicko, prezentă după proiecții, care ne-a povestit că totul a plecat de la un proiect cu temă etnică de-al ei și pe care l-a dezvoltat dându-i o tentă de realitate la început , dar care pe parcurs se îmbină cu ficțiune. Unghiul de abordare este interesant, este vorba de un actor israelian care vine la o probă pentru un rol într-un film al tinerei regizoare (rol jucat de însăși Eti Tsicko). Surprinzător, acesta creează o legătură cu ea și o săruta, finalul fiind unul destul de trist.

A urmat apoi un scurtmetraj format din mai multe scurtmetraje mici inserate, ce nu aveau neapărat legătură între ele, dar toate exprimau o idee foarte puternică, chiar tragică. Se numește ,,Slides“, iar unul dintre aceste pasaje care mi-a atras atenția a fost discursul unui om de culoare despre Africa și despre cum ar trebui să se pună o taxa pentru cei foarte bogați care folosesc cuvântul acestui continent, bani donați către poporul lor. Foarte interesant exprimată această revoltă contra ideilor preconcepute despre Africa.

O mie de lucruri în comun în regia Sarrei Tsorakidis, un scurtmetraj românesc despre un grup de tineri, dintre care iubita unuia dintre băieți nu se prea poate integra în grupul de prieteni ai iubitului ei. Ea nu se simte prea confortabil, există o presiune și o tensiune din partea lor pe care ea nu o poate suporta, postură în care mai toți cred că ne-am regăsit măcar o singură dată. Un scurtmetraj realist dar care se termină brusc și fără sens.

Scurtmetrajul de animație Dia Estrelado în regia Nara Normande mi s-a părut frumos realizat, păstrând acea tehnică clasică de stop motion din plastelină sau lut care încă prinde la public și sensibilizează. Povestea este destul de simplă și vizează modul de a trăi al unei comunități mici, care trăiește într-un mediu ostil și nefavorabil în căutare de hrană și apa.

Ultimul scurtmetraj Power a cam plictisit din ce am văzut, dar a tratat o temă interesantă, doar că nu prea inedit expusă. Erau demne de atenție dialogurle dintre personaje, care se aflau la un trainig pentru o corporație și trebuiau să-și afirme cele mai bune abilități de marketing pentru a vinde anumite produse. Se creează tot felul de situații și conflicte, iar finalul m-a bulversat pentru că s-a terminat ferm și subit.

Per total, o seară plăcută cu scurtemtraje, unele impresionante altele nu, dar care te motivează într-o oarecare măsură să revii și în următoarele zile. Festivalul Internațional de Film NexT va avea loc între 28 martie și 1 aprilie la Cinema Scala și Cinema Studio, iar seminariile, prezentate de JTI, se vor desfășura la Café Verona Cărturești.

Vizionați spotul pentru filmele din Competiția Next:

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=6OC12Q2fWIk’]