Grave Encounters (2011)

” Oh my God! I looked back, but no one was there…. God, I swear, someone … pushed me.These things are playing with us. Do you understand? All night ! “

 Cu un buget scăzut, de mai puțin de jumătate de milion de dolari,  “Grave Encounters” va fi lansat direct pe DVD, fără a se bucura de o mediatizare intensă sau de o promovare care să facă cunoscut proiectul. Pelicula este un horror canadian veritabil care a reușit să mă sperie, adrenalina și suspansul induse, intensificându-se de la minut la minut. Mărturisesc că am făcut o pasiune bolnavă pentru filmele handycam, astfel că nu puteam să reneg producția recentă. Opțiunea mea s-a dovedit a fi una destul de solidă pentru a mă înfricoșa cu minim de efort, autenticitatea poveștii primând în fața unei distribuții anonime.  Stilul found footage a deschis frontiere noi pentru industria horror,  “The Blair Witch Project” fiind pionierul unui gen care fie te prinde și savurezi fiecare cadru, fie îl găsești de-a dreptul respingător și nu te încumeți să parcurgi niciunul.  “Grave encounters” a fost prezentat în exclusivitate la festivalul de la Tribeca, recenziile recomandând filmul prin cronicile general pozitive.

 Producătorul unui show ce ar fi trebuit să debuteze în anii ’70, ne face cunoștință oficial cu proiectul  “Grave Encounters” și ne avertizează că imaginile pe care le vom urmări nu au fost prelucrate. Lance Preston și echipa sa sunt responsabili de o emisiune tip reality, bazată pe vânătoarea de fantome. Ajunși la filmările pentru cel de-al șaselea episod, ei plănuiesc să-l filmeze la un centru de psihiatrie abandonat. Vedem inițial cum mituiește diverse persoane, să mintă în fața camerei de filmat pentru a declara fățarnic apariții fantomatice din cele mai înfricoșătoare. Singura parte adevărată este istoria locului, însă este cel mai puțin luată în calcul. În “numele televiziunii”, cei cinci se închid în clădirea fără electricitate, urmând să plece a două zi dimineață. Ceea ce urmează, este de-a dreptul halucinant: timpul nu mai are aceeași măsură, clădirea este vie la propriu și se joacă cu mintea celor din grup…

O adevărată devoratoare al filmelor de groază, mă recunosc învinsă în față “Grave encounters”. Dacă începutul filmului este banal, poate chiar ușor amuzant, după prima jumătate de oră o să observați că filmul o ia pe un alt făgaș și te aruncă într-o atmosferă unde deși nu poți desluși imaginile clar, sunetele substituie eventuale lipsuri. Mi-a displăcut finalul: nu că l-aș fi dorit ceva mai puțin deprimant cât pentru că nu și-a păstrat originalul, mizând pe ceva ce pare a fi fost copiat.

Actorii (cel principal nu este tocmai remarcabil) au intensificat prin interpretările lor naturale, suspansul scenelor. Deși locația nu ar fi avut nevoie de ceva în plus pentru a îngrozi, stilul neconvențional de a fi filmată pelicula, scenariul bun, cât și prestațiile protagoniștilor, pot ajuta pelicula să iasă din anonimat. Departe de a fi un film perfect, filmul jonglează cu așteptările tale și îți captează întreaga atenție, pendulând momentele calme cu cele de tensiune veritabilă.

Vizionați trailer: