Magnolia (1999)

Avertizez ca trebuie sa va „inarmati” cu multa rabdare daca vreti sa vedeti filmul de la inceput pana la capat. Este vorba de o drama care dureaza aproximativ 3 ore. Probabil, una dintre cele mai bune de la sfarsitul anilor `90. Mai mult decat atat, distributia impresionanta care reuneste actori foarte talentati si apreciati, reprezinta un motiv bine intemeiat pentru care pelicula merita toata atentia iubitorilor de drame si nu numai. Si, pentru a incheia lista recomandatilor, nu aveti cum sa ratati un film in care Tom Cruise joaca perfect rolul unui misogin cum rar mi-a fost dat sa vad (prestatie rasplatita cu o binemeritata nominalizare la Oscarurile din 2000).

Povestea este incalcita, complicata si are la baza un lung sir de metafore pe care va las sa le descifrati singuri. Ideea ca „prezentul este totul” este demontata aproape in totalitate, trecutul fiind cel dupa care personajele isi ghideaza existenta. Relatia fiu – tata sau fiica – tata este tratata din perspectiva iertarii, a fericirii si a vulnerabilitatii in fata greselilor din trecut, aceasta fiind, de altfel, si nucleul a patru povesti dramatice care dau viata filmului. Nu lipsesc si notele de umor sarcastic care fac din aceasta drama una pe care o urmaresti cu sufletul la gura.

Si, pentru ca orice poveste devine mai frumoasa cand dramul de romantism isi intra in drepturi, atractia dintre un politist credincios si umil si fiica dependenta de droguri a unui influent om de televiziune reprezinta partea ce mai optimista a intregului film. Daca inceputul peliculei ii da spectatorului o senzatie apasatoare puternica, sfarsitul acestuia reda eliberarea personajelor de pacatele care le stirbesc linistea, totul, pe fundalul unei ploi abundente plasate in scenariu ca metafora a unei morale. O morala care poate provoca spectatorul catre o meditatie indelungata.

„Magnolia” nu este un film la care sa te uiti relaxat sau de vazut cu prietenii. E un film pe care trebuie sa il urmaresti foarte atent de la inceput pana la sfarsit pentru a-l putea intelege si pentru a te convinge ca nu ai pierdut timpul, urmarind-ul. Eu l-as inscrie in seria povestilor cu iz de parabola, din care vei avea foarte multe de invatat si pe care il vei simti ca o experienta morala. Poate suna pompos, dar daca esti amator de filme in care latura psihologica este frumos si profund dezvoltata de regizor, atunci iti recomand calduros sa te uiti la „Magnolia”.

Vizionati trailer: