Apuse sunt zilele în care studiourile Disney scoteau ceva decent. Nu mă interesează câte Oscaruri a luat Frozen! Producțiile lor au luat-o pe arătură, ceea ce pare paradoxal, când nu au arătat din punct de vedere vizual mai bine. Deși Disney scoate artileria grea la capitolul live action (i.e. Angelina Jolie), scriitorii și novicele regizor nu au știut să capitalizeze prea bine acest lucru. Cel mai simpatic lucru pe care l-am citit până ca filmul să apară a fost faptul că Vivienne, fetița cea mică a Angelinei, a fost singurul copil care nu a fugit mâncând pământul văzând-o pe protagonistâ îmbracată în costum, astfel că a fost singura care a putut să o joace pe micuța Aurora.
Maleficent este o tânără zână care trăiește în liniște într-o lume departe de cea a oamenilor. Pacea este amenințată de un rege invadator, pe care Maleficent reușește să-l respingă. Promițând succesiunea tronului cui se va dovedi mai vrednic dintre toți, Maleficent este trădată de un apropiat și pornește pe calea răzbunării. Succesorul la tron se căsătorește, are un copil, iar la botezul fetiței, Maleficent o blesteamă să se înțepe într-un fus în ziua dinaintea aniversării a 16 ani.
Dialogurile sunt cu atât mai comice cu cât încearcă să fie mai serioase, iar naratorul este o mișcare condescendentă de a da publicului mură-n gură tot. Angelina dă tot ce-i mai bun pentru acest rol iar acest lucru se vede. True love’s kiss devine o idee alterată, cu aceleași bune intenții ca și în sus-menționatul Frozen, însă cu o altă finalitate. Filmul, din păcate, nu se hotărăște niciodată dacă vrea să fie unul serios sau unul pentru copii și de aceea, ambivalența pe care încearcă să o păstreze de la început până la final nu face decât să tragă toată producția în jos. Cu toate acestea, filmul arată minunat și este o plăcere de văzut chiar dacă abundă de CGI (mai puțin toate cele o mie de close-up-uri pe Angelina, care devin foarte repede, foarte plictisitoare). Îl puteți urmări în cinematografele din România începând cu 30 mai.
Vizionați trailer:
