Marţi, după Crăciun (2010)

Marţi, după Crăciun este cel de-al patrulea film al lui Radu Muntean. Totul a început cu Furia, un film despre un băiat de cartier care are o datorie la un gangster local şi se află într-o situaţie limită, a continuat cu Hârtia va fi albastră, un film despre Revoluţia din 1989, dar tratat într-o manieră cu totul deosebită, iar cel de-al treilea film al său a fost Boogie, povestea unui bărbat de 30 de ani, căsătorit şi cu un copil, care îşi retrăieşte adolescenţa într-o singură noapte împreună cu prietenii din acea perioadă. Marţi, după Crăciun ar putea foarte bine să fie continuarea lui Boogie, are în centru un bărbat de aproximativ 40 de ani, căsătorit şi cu un copil care se află într-un punct critic al vieţii sale, fiind nevoit să aleagă între soţie şi amantă.

Paul (Mimi Brănescu) este căsătorit de 10 ani cu Adriana (Mirela Oprişor) şi împreună au o fetiţă în vârstă de 8 ani. Viaţa lor este una normală pentru un asemenea cuplu şi cei doi nu par a avea deloc probleme. Totuşi, Paul are de câteva luni o amantă, Raluca (Maria Popistaşu) medic stomatolog, în vârstă de 27 de ani. El îi ascunde soţiei sale această aventură, crede că îi va trece, dar constată nu este aşa şi se simte atras din ce în ce mai mult de noua cucerire. Raluca nu se simte foarte confortabil în postura de a doua femeie, dar nu face presiuni asupra lui Paul şi lasă lucrurile să curgă, preferând să trăiască clipa decât să-şi facă planuri de viitor. Totuşi, vine un moment când Paul trebuie să aleagă între cele două femei şi decizia sa nu este una deloc uşoară.

Principala problemă a filmului mi se pare construcţia personajului principal masculin. Paul nu este un bărbat măcinat de îndoieli, aşa cum presupun că ar trebui să fie, nu pare foartre stresat de viaţa dublă pe care o duce. Mai mult, n-am înţeles unde este pasiunea mai mare pentru amantă în condiţiile în care el se comportă fix la fel atât cu soţia, cât şi cu Raluca. Paul tace mult, iar atunci când vorbeşte face economie de cuvinte. Probabil că asta ar trebui să reprezinte suferinţa sau nehotărârea, dar nu reuşeşte să transmită dincolo de ecran decât plictiseala. Filmul are o singură scenă puternică, în care tensiunea se simte cu adevărat şi în care simţi că există viaţă şi acele personaje nu sunt robotizate. Este vorba de scena confruntării dintre Paul şi Adriana, în care Mirela Oprişor dă măsura întregului său talent.

Mimi Brănescu şi Maria Popistaşu joacă bine, dar nu excepţional, iar prezenţa lui Victor Rebengiuc, fie şi pentru numai două secvenţe oferă un plus de calitate filmului. Nu lipseşte nici Dragoş Bucur, actorul preferat al lui Radu Muntean, nelipsit din cele patru filme ale regizorului, care nu are mare lucru de făcut, spune un banc şi face reclamă unei librării. Dialogurile sunt bune, autentice, problema este că sunt prea puţine că sunt multe tăceri care nu înseamnă nimic, există nuditate, la fel ca la Boogie, (parcă un pic forţată) totul realizat în stilul minimalist care caracterizează cinematografia noastră contemporană. Mă aşteptam la un film viu, mai alert şi am descoperit o producţie care are doar 3 sau 4 scene importante, restul fiind mai mult sau mai puţin „umplutură”. Sub Boogie şi Hârtia va fi albastră.

Vizionaţi trailer: