Una dintre surprizele NexT de anul acesta, pe lângă NexT Dance, a fost programul NexT Imaginaria, la care am fost nerăbdătoare să asist având în vedere că era acel ceva special cu o notă de neobișnuit și o selecție de scurtmetraje foarte speciale în sensul bizar al cuvântului.
Joi 29 martie, la ora 20.35 când am intrat grăbită în Cinema Studio crezând că deja se proiectează primul scurtmetraj, m-am oprit brusc, speriată de niște piei atârnate pe niște umerașe pe care nu m-am putut abține să nu le ating. Mă gândeam că sunt acolo fix cu efectul ăsta ori de a ne speria ori de a ne dezgusta și nu știu dacă intenționat sau nu, dar holul cinematografului era destul de întunecat și lipsit de prea mulți oameni, numai bine să te introducă în atmosferă.
Photo credits: Adi Marineci www.facebook.com/NexTFilmFestival
Am intrat, sala plină de curioși, mi-am găsit greu un loc și într-un minut s-a dat startul. Și nu cu orice ci cu un scurtmetraj ingenios pe numele sau Zing sau Hârșt! la care sala nu a aplaudat deloc, lucru ciudat pentru că mie mi-a plăcut mult pentru că a fost foarte bine ales la început să te introducă în acea lumea imaginară. Mi-a dat un pic de meditat asupra fragilității existenței umane și cum un simplu bătrânel malefic cu o coasă poate face Harst și viața ta se poate sfârși. O animație sugestivă în regia Kyra Buschor și Cynthia Collins.
O altă animație destul de întunecată, Stones de Katarina Kerekesova, mi-a provocat ceva fiori. Un grup de bărbați muncitori la o carieră de piatră ce duc o viață plină de rutină, anostă și severă ce li s-a impregnat foarte bine până și în personalitatea. Duri, proeminenți, impersonali și insensibili au o singură pată de culoare în tot acest decor terbil și anume soția unuia dintre ei, o prezență încântătoare, sesnibila și firavă care sosește tocmai pentru a le mai înveseli ritmul de viață. Interesant este că animația este realizată cu păpuși, folosită fiind tehnica stop motion, dar care creează o atmosferă sumbră, pe alocuri chiar înspăimântătoare. Interesante sunt fost și cadrele cu acea păpușă pe post de nevastă care o plasau într-un cadru foarte realist.
Ceva cu totul inedit a fost Error 0036 în regia lui Raul Fernandez Rincon,un scurtmetraj SF care ne-a transpus în anul 2057, într-o lume cu totul futuristă cu o tehnologie care îți oferă maximum de confort și unde nicio eroare nu este admisă. Însă se întâmplă ca personajul nostru să nu mai poată părăsi propria casă deoarece s-a produs o eroare în sistem. El rămâne astfel captiv în casă dându-ne de înțeles cum tehnologia acaparase deja toată societatea și tot ea lua deciziile importante pentru oameni.
Coming of Oracle? a fost după mine, cea mai dubioasă și paradoxală poveste, însă scurtmetrajul făcut sub formă de animație cu păpuși era filmat destul de interesant și îți prezenta o perspectivă a vieții de apoi în care oamenii își găseau acea eliberare dezlipindu-și pielea de pe ei. Fimul este în regia lui Rao Heidmets din Estonia și da a fost ceva aparte. Cadre ușor șocante, uneori amuzante, de desfrâu și desfătare îți dădeau un pic de gândit despre viața de apoi și senzațiile posibile de după. Atunci am înțeles de ce erau acele piei agățate de umeraș în holul cinematografului.
Body Memory de Ullo Pikkov tot din Estonia m-a impresionat mult din punctul de vedere al ideii și al realizării sale, mi s-a părut o muncă enormă să poți face un asemenea scurtmetraj. Tot ce vedeam erau niște sfori care se agitau la început până când am înțeles sensul lor. Corpul nostru are o memorie impresionantă pe care nu ne-o putem imagina și la care nu ne-am aștepta, dar el își amintește durerea și suferința predecesorilor noștri . Tototdata el conține istoria strămoșilor noștri și poartă în el conștiință universului și a materiei.
Întradevăr o poveste ciudată a fost Strange Love a lui Richard Wilhelmer, un scurtmetraj alb negru ce conține imagini de război așa cum le cunoaștem din filme, pe fundalul cărora un cuplu tânăr american își consumă intimitatea. Astfel se creează o idilă bombardată de escadrilele de piloți de luptă, totul imaginat foarte stereotipic. Replica de sfârșit sună sugestiv: ,,Vom fi în siguranță. Ei vizează oboectivele strategice.”
Cireașa de pe tort a fost scurtmetrajul românesc Mătăsari la care lumea a aplaudat frenetic și explodat în urale. Întradevăr nu mă așteptam la un asemenea sfârșit, din contră, mi se părea un film ușor clișeic la început și mă gândeam că tot ce salvează este sound designul foarte bine realizat. Un scurtmetraj de ficțiune în regia lui Ilija Piperkoski de origine macedoneană. Este surprinzător cum se face trecerea de la realismul tipic la ficțiune într-un mod atât de brusc încât îți dai seama că te-au trecut fiorii și că ai gura larg deschisă de uimire. Irealul este făcut atât de real încât rămâi cu o senzație de spaimă după ce părăsești sala de cinema. Tema principală este alienarea urbană, iar povestea este concentrată pe tinerii dezorientați care se refugiază în alcool, droguri, sex. Toate aceste excese devin violente, reacțiile sunt exagerate, iar tinerii aceștia nu sunt decât niște zombii într-o formă ideologică, neavând niciun plan de viitor, trăind în viciile prezentului. Acest concept de zombi folosit în exces în ultimul timp este prezent în film la modul propriu, iar dacă aveți ocazia să vedeți scurtmetrajul vă va surprinde maxim.
The Fright al regizorului de origine spaniolă J.J. Marcos urmărește viață unui tip simplu, dar care brusc este tulburat de coșmaruri și halucinații obscure, cu tot felul de creaturi ce par a fi reale și care îl conduc către nebunie. Nu mai găsește granița dintre halucinație și realitate, de aceea trebuie să lupte să nu rămână în acea lume halucinantă care tinde să-l absoarbă. Un scurtmetraj foarte înspăimântător care m-a ținut mult în suspans și la care am tresărit de ceva ori.
Ultimul, dar nu cel din urmă, The Death of an Insect, un scurtmetraj finlandez de Hnnes Vartiainen și Pekka Veikkolainenm-a impresionat mult pentru că este realizat destul de special, creând o atmosferă sumbră, fantasmagorică. Este un experiment vizual uimitor, o combinație unică de animație și documentar într-un peisaj urban lipsit de viaţă, unde însuşi timpul pare să fi încremenit, iar un fluture abia ieşit din crisalidă e pe cale să moară. O poveste tragică, la a cărei construcţie au contribuit insecte moarte găsite prin poduri părăsite şi magazii de unelte, între ferestre si pânze de păianjen. Superb realizat!
Vizionaţi spotul pentru Next Imaginaria:
