În 1988, în urma unei puternice presiuni internaționale, dictatorul Augusto Pinochet este nevoit să organizeze un referendum pentru a-și legitima regimul cu încă opt ani. Astfel, oamenii erau chemați la urme să voteze cu DA, dacă doresc ca Pinochet să-i conducă în continuare sau cu NU, dacă doresc înlăturarea sa. Liderii opoziției, nici ei foarte încrezători într-o răsturnare de situație, apelează la ajutorul unui expert în publicitate, Rene Saavedra, care să coordoneze campania NU. Trebuie spus că timp de o lună de zile cele două părți beneficiau de câte un sfert de oră zilnic la televiziunea de stat pentru a-și face campanie. Așa că Saavedra decide să realizeze clipurile electorale după aceeași structură cu a celor publicitare, iar sloganul campaniei va fi “La alegria ya viene”.
Referendum sau alegeri într-un stat dictatorial, care să se încheie cu un alt rezultat decât cel dorit de cei aflați la putere, este greu de imaginat. Nu pentru că oamenii nu ar fi fost nemulțumiți, dar în asemenea situații este mult mai important cine numără voturile decât procentul celor care votează. Și atunci mulți preferă să nu iasă la vot știind că oricum nu pot schimba ceva, câștigă tot cine trebuie. Iar una dintre mizelele celor care se ocupă de această campanie este tocmai să-i facă să voteze pe cei care nu vor să meargă la urne.
Cine își imaginează că totul a fost numai lapte și miere, nu știe ce este acela un regim dictatorial. Nu lipsesc amenințările, intimidările, agresiunile, iar cei care lucrează la campania NU și-au asumat un mare risc pentru că în cazul înfrângerii repercusiunile puteau fi dramatice.
Regizorul Pablo Larrain adaptează pentru marele ecran piesa lui Antonie Skarmeta care prezintă ultimele săptămâni ale regimului Pinochet, axându-se pe modul în care sunt realizate cele două campanii, cea pentru DA și cea pentru NU.
Filmul a fost nominalizat la Oscar 2013 pentru cel mai bun film străin.
Vizionați trailer:
