Filmul Pas in doi are in el ceva magic, desi actiunea se desfasoara in perioada comunismului, era marcata de materialism. Dincolo de uzine, ateliere si piese, mediu in care isi desfasoara o parte din viata personajele principale, rasare o alta lume, in care o serie de alte lucruri predomina. Personajele isi traiesc povestile de iubire pe un fundal aparent banal si industralizat, dar semnificatiile gesturilor si sentimentelor pe care le au depasesc cu mult viata cotidiana. Dupa ce vezi acest film ramai cu o senzatie ca patrunzi intr-un spatiu frumos, pe care nu poti sa nu il pretuiesti.
Personajele principale sunt Mihai (Claudiu Bleont) si Ghita (Petre Nicolae), doi prieteni care lucreaza impreuna intr-o uzina si locuiesc in aceeasi camera. Mihai este un barbat carismatic, are o relatie cu o studenta (Anda Odesa) ai carei parinti au o situatie materiala buna. Ghita este un tip introvertit, indragostit de Maria (Ecaterina Nazare), o colega de munca. Are o viziune idealista asupra femeii, iar faptele sale dovedesc acest ucru. Maria, o femeie care isi creste singura copilul, nu doreste sa aiba o relatie cu Ghita. Treptat, intre Maria si Mihai apare o legatura, iar tanarul continua sa se vada cu ambele femei in acelasi timp. Ce va rezulta din aceasta situatie, veti vedea.
Punctele tari ale filmului sunt tehnicile utilizate de regizorul Dan Pita pentru a sugera legaturile dintre oameni, sentimentele care ii leaga si semnificatia acestora, precum si capacitatea de a intui universul interior al personajelor. Unele imagini sunt simbolice, iar muzica filmului vine sa mareasca acea senzatie ca patrunzi intr-un alt spatiu. Claudiu Bleont joaca foarte bine, dand personajului sau o aura speciala. Toate elementele din Pas in doi confera acestui film ceva deosebit, de vis. Atmosfera din Pas in doi se aseamana dintr-un anumit punct de vedere cu cea din Concurs, un alt film foarte bun al lui Dan Pita. Si ma refer aici la acea senzatie de viata traita ca intr-un vis in care personajele sunt integrate in niste universuri care depasesc limita vizibilului. Si aici apare meritul lui Dan Pita, interesul sau pentru lumea invizibila a sufletului si a subconstientului.
