Peppermint (2018)

Sunt atât de multe filme despre răzbunare încât sunt convins că este greu să vii cu ceva nou. Cumva vei împrumuta elemente din producțiile similare pentru că nu ai cum să eviți așa ceva. Mai sunt diverse producții care încearcă să adauge ceva elemente noi, să schimbe un pic ritmul, dar până la urmă rezultatul este același. Peppermint e făcut de oameni care știu cu ce se mănâncă filmele de genul asta. Pierre Morel a mai regizat Taken și From Paris with Love, iar Chad St. John a scris scenariul la London Has Fallen. De aceea, așteptările erau cumva destul de ridicate. Ce putea merge prost ?

Jennifer Garner este Riley North, o mamă și soție cu o existență absolut normală. Viața ei se schimbă complet în momentul în care soțul și copilul îi sunt uciși în mod brutal, executați într-un parc de distracții în stil mafiot. Femeia speră că sistemul juridic american (cel mai cel din lume) îi va face dreptate și că cei trei care i-au lichidat familia vor plăti. Doar că – surpriză – cam toată lumea, de la polițiști, procurori, judecător tremură de frica unui traficant de droguri, cel care ordonase, de fapt, asasinarea familiei North. Și uite cum cei trei reușesc să scape, iar Riley dispare în ceață. Femeia reapare după cinci ani, în varianta Rambo, și începe să își facă dreptate, ucigând pe bandă rulantă pe oricine a avut de-a face cu moartea soțului și fiicei sale.

Singurul lucru bun la acest film este Jennifer Garner. Și mai sunt vreo două faze de luat în seamă spre final, peste media generală a filmului. Dar în rest, e un scenariu parcă scris pe genunchi, care nu încearcă să îți explice, de exemplu, nici măcar la nivel de bun simț cum femeia absolut normală se transformă în cinci ani într-o mașină de ucis. Personajele sunt ori bune, ori rele, nu prea există ceva complex, iar dialogurile destul de penibile. Nu există scene memorabile, ceva demn de reținut, cu care să povestești cu prietenii după aia. Peppermint bifează tot ce trebuie ca să fie încadrat ca film de acțiune: împușcături, morți, sânge, dar lipsește ceva să închege toate aceste lucrurile și să fie un produs mai consistent. Din punctul meu de vedere Peppermint e un film pe care îl uiți la un sfert de oră după ce ai ieșit de la cinema.

Vizionați trailer: