Povestea unui pierde-vară (2018)

Dacă vă era dor de o comedie românească bună, atunci Povestea unui pierde-vară e un film pe care nu trebuie să-l ratați. E scris și regizat de Paul Negoescu, cel care a făcut și Două lozuri, una dintre cele mai bune comedii românești ale ultimilor ani, dar și unul din cele mai bine primite filme de către public. Și tot Negoescu a mai realizat O lună în Thailanda, un film despre alegeri, relații, teme care se regăsesc și în Povestea unui pierde-vară. Doar că acum (aproape) totul e cu zâmbetul pe buze.

Petru (Alexandru Papadopol) are 42 de ani și este profesor de matematică la Politehnică. Omul este popular printre studenți sau mai bine spus printr studente. Cu toate că profesorul le spune prietenilor săi că niciodată nu a ieșit cu studentele lui, ci cu ale altora. Petru are o relație cu Irina (Nicoleta Lefter), o relație deschisă, spune el. Se înțeleg bine, le plac aceleași filme și seriale, ce ar putea merge prost ? Într-o bună zi, Petru află că Irina este însărcinată. Brusc se panichează și nu știe ce să facă, ce decizie să ia. În peisaj apare și Sînziana (Crina Semciuc), o tânără care vrea să dea la Politehnică și care începe meditațiile cu Petru. Iar alegerile pe care trebuie să le facă profesorul de matematică nu sunt deloc ușoare.

Sunt multe situații comice, se râde, sunt și lucruri mai profunde, spuse pe un ton oarecum amuzant. Actorii joacă foarte bine, de la Papadopol, profesorul plictisit parcă de viața sa, cu mici obsesii pe care nu le poate depăși, până la Nicoleta Lefter, femeia aflată într-o relație care nu știe unde va duce sau dacă se poate baza pe partenerul ei și Crina Semciuc, tânăra care a făcut mereu ce au vrut părinții săi și dorește să își găsească drumul în viață.

Trebuie amintiți și cei doi prieteni ai lui Petru. Andi (Rolando Matsangos) și Silviu (Radu Romaniuc) sunt cei care știu totul despre Petru, care îl sfătuiesc, care încearcă să-l înțeleagă, din înfruntările lor ieșind niște scene și replici savuroase.

Povestea unui pierde-vară este și un film care se vede bine. Bucureștiul ilustrat în această producție rivalizează cu orice capitală europeană. Se și aude bine, pe lângă faptul că se înțeleg toate replicile actorilor există și numeroase melodii din perioada interbelică ce îi  conferă filmului un farmec aparte.

Povestea unui pierde-vară este un film bun, căruia nu știu ce îi lipsește să fie unul foarte bun. Poate un pic mai mult ritm, poate puțină sare și piper, nu știu sigur. Poate că autorul s-a gândit că în viață, în relațiile interumane, se întâmplă de cele mai multe ori lucruri banale, iar cele spectaculoase sunt excepția și nu regula. Categoric, un film de văzut.

Vizionați trailer: