Primal Fear (1996)

Sunt foarte multe filme bune, foarte bune chiar, pe care le-am văzut, dar nu pe multe dintre ele le-aș mai revedea neapărat. În schimb, Primal Fear este unul din cele pe care le-aș putea vedea din nou și din nou…și să rămân la fel de entuziasmată de fiecare dată, la fel ca prima oară.

Edward Norton, un debutant în acea perioadă face un rol excepțional, pentru care a fost nominalizat la Oscar (și câștigător al Globului de Aur), rolul care îi aduce prestigiul ca actor. Chiar dacă centrul de interes îl reprezintă deja consacratul Richard Gere, cel puțin ca și ierarhie a personajului în film, prestația lui Norton ”ia ochii” publicului, a criticilor, ba chiar îl pune în umbră pe Gere. Pe mine m-a cucerit definitiv și dacă e un motiv pentru care aș revedea filmul, cu siguranță acesta este.

În film Edward Norton este Aaron, un băiat de altar, acuzat că și-a ucis mentorul, preotul în slujba căruia se afla și în casa căruia era cazat. Cazul său este preluat de către faimosul avocatul Martin Vail (Richard Gere), obișnuit să câștige toate cazurile, convins că tânărul este nevinovat și că va fi ”floare la ureche” să-i demonstreze nevinovăția. Din nefericire, toate dovezile sunt împotriva lui Aaron, iar în momentul în care acesta mărturisește că mai era o a treia persoană în încăpere, lucrurile se complică. Mă abțin să dezvălui mai mult de atât, orice comentariu ar fi de prisos, tot ce trebuie să faceți este să vizionați filmul și veți avea cu siguranță parte de o… surpriză!

De același regizor, Gregory Hoblit, recomand Fracture, cu Anthony Hopkins, film ce merge într-o oarecare măsură pe același principiu, al situațiilor neașteptate.

Vizionați trailer: