Actori: Hayden Christensen, Peter Sarsgaard, Chloë Sevigny, Rosario Dawson
Chit ca nu-mi e mie simpatic actorul asta, dar Hayden Christensen face unul din marile si putinele roluri bune din cariera. Sa nu mai vorbim de Peter Sarsgaard care a primit si o nominalizare la Globul de Aur. Doua filme a regizat Billy Ray, dar ambele au fost inspirate din cazuri reale. Daca esti jurnalist, daca ai facut o facultate de profil sau doar daca lucrezi in presa o sa-ti placa filmul asta. Inainte sa-l vad citisem despre ce e vorba si vazusem si trailerul, iar impactul pe care l-a avut vizionarea filmului nu a mai fost atat de mare. De asta nici nu stiu exact daca sa va spun exact despre ce este subiectul. Dar va spun cum facem… micul mister al filmului se afla undeva dupa primele 30 de minute asa ca nu va asteptati sa va zic cine stie ce subiect mindblowing. Dar daca nu ati vazut filmul si habar nu aveti despre ce este vorba va recomand doar sa nu cititi paragraful urmator.
Bazat pe povestea reala a lui Stephen Glass, filmul ne prezinta cazul unui jurnalist de la publicatia “The New Republic”, una dintre cele mai apreciate publicatii din Statele Unite, la vremea respectiva.
Tipul era un jurnalist care-si inventa majoritatea subiectelor pentru care dupa publicare era apreciat. Iar in film, intregul proces de realizare, editare si publicare ne este prezentat. Pentru o publicatie ce nu avea imagini/fotografii sistemul editorial era atat de bine securizat incat stirile erau verificate de nenumarate ori… insa Stephen Glass a scapat de cateva ori.
Este interesanta de urmarit si povestea adevarata (puteti folosi wikipedia) dupa vizionarea filmului, poveste care ridica din valoarea data de vizionare. Sunt sigur ca la noi se intampla la fel insa nu doar cu publicatii de mana a doua ci si cu publicatii mari.
Vizionati trailer:
Nu stiam nimic de film. Si faptul ca ne lasi un pic in suspans ma face tare curioasa.
Conform articolului este de urmarit, fara indoiala.:)
Nu l-am vazut inca, dar il voi incerca, poate chiar maine seara!
ati transformat site-ul in ceva complex, dificil de urmarit, fara noima, inceput sau final….nu mai gasesti nimic… era mult mai bine inainte.
Nu cred ca e prima data in istoria presei cand se “fabrica subiecte”. E si cazul unei jurnaliste de la “the washington post” care a castigat premiul Pulitzer, celebrul premiu pentru activitatea in jurnalism, tot cu un subiect fabricat. Acelasi premiu a fost obtinut si de un fotoreporter, tot cu imagini false din Razboiul din Vietnam.