The Hunter este un fel de amalgam ciudat intre un film de actiune comun (dar in mica masura) si un alt gen de film, mai deosebit. Din punctul meu de vedere nu este un film unitar, pentru ca are elemente diverse care se suprapun, dandu-i o anumita incoerenta. Sunt de parere ca unele lucruri nu s-au legat intre ele (ma refer la derularea actiunii, anumite lucruri mi s-au parut fortate), cred ca daca se insista mai mult pe un plan si celelalte erau lasate in urma, pelicula putea avea un impact mai puternic asupra privitorului si oferea o viziunea mai profunda asupra eroului principal. Dar are cateva idei frumoase despre care va voi vorbi. Filmul e o adaptare dupa cartea Juliei Leigh, intitulata The Hunter, si este regizat de Daniel Nettheim.
Martin (Willem Dafoe), este un vanator angajat de o companie care foloseste biotehnologii sa mearga in Tasmania si sa gaseasca ultimul exemplar de tigru tasmanian. Vanatorul trebuie sa recolteze mostre din tesutul si organele animalului si sa raporteze cand intra in posesia acestora. Martin locuieste in casa unei familii formata din trei membri – mama si doi copii, iar pe parcurs aflam ca tatal acestora este disparut de cateva luni. O mare parte a filmului este axata pe cautarile initiate de Martin pentru a gasi tigrul tasmanian (prin urmare, multe scene filmate in natura) si pe relatiile pe care le dezvolta cu familia la care locuieste. In film ii veti putea vedea pe Frances O’Connor (in rolul mamei) si pe Sam Neill, in rolul unui fermier din zona. Mie mi-au placut mult cei doi copii, interpretati de Morgana Davies si Finn Woodlock.
In viziunea mea, filmul are cateva puncte tari: interpretarea lui Willem Dafoe, secventele superbe filmate in natura si o anumita parte a desfasurarii actiunii. Are si cateva idei interesante (ma refer aici la semnificatia cautarii initiate de personajul principal in contextul in care se considera ca tigrul tasmanian este o specie disparuta si la legatura dintre erou si acest animal – veti vedea la final despre ce este vorba) si niste scene superbe cu tigrul tasmanian. Pe de alta parte, in film veti regasi si cateva clisee (eroul singuratic care devine un fel de salvator al unei familii, membrii acesteia care se ataseaza de el, in general ideea ca o persoana care ajunge intr-o comunitate poate schimba anumite vieti, inclusiv pe a lui, care in acest film nu este exploatata in mod convingator), dar alte elemente compenseaza cumva acest neajuns. Eu v-as recomanda sa vedeti acest film, insa mentionez ca are si multe scene statice (daca va place natura, este perfect!).
Vizionati trailer:
