Literatura polițistă scandinavă este probabil la această oră cea mai bine cotată din lume. Totul a pornit de la succesul înregistrat de trilogia Millenium a lui Stieg Larsson, după care edituri din diverse țări, printre care și România, au început să tipărească și alți autori scandinavi de literatură polițistă, cu povești mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele ale lui Larsson. Cinematografia încearcă să țină pasul cu aceste povești captivante. A fost ecranizată trilogia Millenium, a apărut chiar și o miniserie pe acest subiect, americanii au făcut și ei un film după The Girl with Dragon Tatoo, norvegienii au realizat Headhunters după romanul lui Jo Nesbo.
Acum este rândul lui The Keeper of Lost Causes, un film după cartea danezului Jussi Adler-Olsen pe care o puteți găsi și în țara noastră sub titlul “Camera groazei”.
Carl Morck, detectiv la Departamentul Omoruri, a fost rănit în ultima sa misiune în care un coleg și-a pierdut viața, iar altul va rămâne imobilizat pe viață. Revenit după câteva luni la muncă, el nu mai este primit acolo unde lucrase înainte de incident și este trimis la un departament nou înființat. Misiunea sa era de a sorta cazurile toate rămase nerezolvate în ultimii 20 de ani, o treabă birocratică și cam pentru polițiști aflați în prag de pensionare. Nu singur, ci împreună cu Assad, un polițist pentru care această muncă reprezenta un fel de avansare. Atunci când îi pică în mână cazul unei femei dispărute în urmă cu cinci ani, Carl Morck începe să-și pună întrebări. Ancheta fusese condusă la vremea respectivă de către un coleg al lui Morck, nu unul foarte competent, care stabilise că femeia își pusese capăt zilelor, aruncându-se în apa în timpul unei călătorii cu feribotul. Câteva detalii care nu prea se legau l-au făcut pe Morck să analizeze faptele mai atent. Ulterior, cei doi polițiști se implică tot mai adânc în acest caz, descoperind indicii importante, dar șeful lor le cam taie elanul și îi pedepsește pentru îndrăzneala de a fi redeschis un caz aparent rezolvat.
Acum dacă ați văzut trilogia Millenium, dacă ați citit vreo carte polițistă scandinavă, știți la ce să vă așteptați: mister cât cuprinde, intrigă solidă și personaje negative venite parcă direct din Iad. Nici The Keeper of Lost Causes nu face excepție. E un film care dă clasă multor producții polițiste americane. Și mai are avantajul că nu dramatizează inutil faptele, că nu este siropos și nici lungit inutil cu detalii secundare. Iar din final veți înțelege că acest film (ca și cartea, de altfel) este doar prima parte dintr-o serie, care sper să fie cât mai lungă. Eu aștept deja cu nerăbdare atât volumul doi al romanului, dar mai ales continuarea cinematografică a acestei povești, intitulată Fasandræberne, care va avea premiera undeva spre finalul acestui an.
Vizionați trailer:
