Până unde ai fi dispus să mergi ca să îți vindeci copilul de cancer ? Sau să își regăsești fiul cu care te-ai purtat urât și care ai vrea să te iubească ? Ori să îți recapeți vederea, orb fiind din naștere ? Ați zicea că poate ați fi în stare de orice. Oare ? Paolo Genovese revine cu un nou studiu asupra comportamentului uman. Dacă în Perfetti sconosciuti relațiile de cuplu sunt analizate și întoarse pe toate fețete, de această dată regizorul pune personajele în situații extreme, testându-le limitele. Filmul este inspirat din serialul The Booth at the End, pe care recunosc că nu l-am văzut așa că nu știu câte din poveștile de acolo sunt transpuse și în producția italiană.
Povestea filmului este una simplă. Un bărbat pe care nu știm cum îl cheamă stă zilnic la aceeași masă a unui local banal. Omul are în față un caiet, iar diverși oameni se perindă în fața lui, ca într-un ceremonial inedit. (Nu știm cum află oamenii despre străinul misterior, dar nici nu e foarte important)/ De regulă, în fața lui vin oameni disperați, oameni care au epuizat toate celelalte căi și au nevoie de un miracol. Un bărbat vrea să-și vindece copilul de cancer, un tânăr orb vrea să-și recapete vederea, o călugăriță dorește să-l regăsească pe Dumnezeu. Mai există și un alt tip de cereri: o fată dorește să fie și mai frumoasă decât este, un bărbat vrea să aibă o noapte de dragoste cu o tânără care pozează în reviste pentru adulți, o femeie căsătorită dorește ca soțul ei să aibă ochii doar pentru ea și să nu o mai înșele.
Bărbatul spune că totul se poate rezolva, dar fiecare dorință are un cost pe care persoana respectivă îl poate refuza. Printre lucrurile cerute se află câteva care sunt infracțiuni în orice stat civilizat: să furi, să violezi, să ucizi. Și culmea e că oamenii se angajează să ducă la îndeplinire aceste sarcini. Iar bărbatul respectiv nu poate fi mințit, știe dacă ți-ai îndeplinit “contractul”. De altfel, unul dintre personaje îl întreabă pe personajul misterios de ce le dă oamenilor sarcini atât de îngrozitoare. “Pentru că oamenii sunt dispuși să le facă”, vine răspunsul cinic, dar adevărat. Altcineva îi reproșează că e un monstru, la care bărbatul spune că el nu face decât să hrănească monștrii.
Cine este misteriosul ? Greu de spus. Cine îl întreabă dacă este Diavolul ? “Nu ai de unde să știi”. O femeie care lucrează în localul respectiv (probabil chiar proprietara, că e acolo de dimineață până seara) crede despre el că e un psiholog care își ține ședințele într-un spațiu neconvențional. Apropo de spațiu, toată acțiunea filmului are loc în acea cafenea, e un fel de piesă de teatru. Cu toate acestea, The Place este extrem de viu, cu dialoguri și răsturnări de situație care te țin în tensiune și te fac extrem de curios să vezi care dintre personaje se ține de promisiune. Cu certitudine, dacă ți-a plăcut Perfetti sconosciuti atunci nu trebuie să ratezi The Place.
Vizionați trailer:
