The Power of the Dog are pieptul mai medaliat decât un general care a câștigat multe lupte. Criticii au fost impresionați de povestea regizată de Jane Campion, neo-zeelandeză care impresiona în urmă cu aproape 30 de ani cu The Piano. Dar cum se întâmplă uneori în astfel de cazuri publicul nu a reacționat în același mod cu criticii și nu a rezonat la același nivel, mărturie stând notele modeste primite de la spectatori pe siteuri de specialitate internaționale. Adevărul e undeva la mijloc. The Power of Dog nu e facil, nu are ritmul cu care sunt obișnuiți cei mai mulți iubitori de film, dar ascunde (unii ar spune că o face chiar bine de tot) câteva lucruri minunate. Dacă în privința modului cum este spusă povestea există păreri împărțite, nu același lucru se poate spune și despre interpretări, aici există unanimitate. Toată lumea care a văzut filmul a fost de acord că interpretările lui Benedict Cumberbatch, Kirsten Dunst și mai ales Kodi Smit-McPhee sunt magistrale.
Acțiunea are loc în America din urmă cu 100 de ani. Frații Burbank, Phil (Benedict Cumberbatch) și George (Jesse Plemons), dețin o fermă și sunt respectați de comunitate din zonă, fiind frecventați chiar de către guvernatorul statului. Deși extrem de diferiți – Phil este mai impulsiv, mai “necioplit”, se ocupă de munca de jos și lucrează de multe ori cot la cot cu băieții de la fermă, iar George e mai așezat, mai aplecat spre latura afacerilor – ei se completează foarte bine. O fisură în relația celor doi are loc în momentul în care George se căsătorește cu Rose (Kirsten Dunst). Phil este convins că femeia urmărește numai banii fratelui său și nu altceva. Mai mult, Rose are un copil din prima căsătorie, un adolescent pe nume Peter (Kodi Smit-McPhee), pe care, de asemenea, Phil nu îl suportă. Oare cum vor reuși să coabiteze toți? Va găsi Phil o cale de mijloc pentru a le face șederea plăcută la fermă noilor veniți sau totul se va transforma într-un război.
Sentimentul pe care îl ai urmărind prima jumătate de oră a filmului este că se va întâmpla ceva tragic. Cumva, chiar se întâmplă, dar nu chiar la ce ne gândim.
Filmul curge lent și nu iese din matca lui nici în momentele mai dramatice. Necesită toată atenția și răbdarea spectatorului pentru că nu îi va oferi răspunsurile pe tavă la întrebările din final. Iar pentru deslușirea misterului e nevoie să privim într-o cheie diferită scenele precedente și să încercăm să recompunem puzzle-ul din piesele și din indicile care ne sunt oferite (cu zgârcenie, ce-i drept). Mai ales că sunt și unele lucruri care ne pot induce în eroare în verdictul final.
Nu vreau să dezvălui foarte multe pentru a nu răpi plăcerea vizionării pentru cei care doresc să acorde o șansă acestui film.
The Power of The Dog este disponibil pe Netflix.
