“I don’t want a scandal, I’m just doing my job!”
Ești avertizat încă de la început că evenimentele cărora le vei fi martor sunt adevărate, astfel că la finele experientei vei fi nevoit sa te zbați între stări de mânie, frică și frustrare. O să vedeți la ce mă refer și o să balansați asemeni mie între a urla de furie sau în a aplauda curajul protagonistei. Cu premiera datată în 2010 la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, “The Whistleblower”, și-a adjudecat pe merit trei premii în circuitul festivalelor ulterioare (Whistler, Palm Springs, Seattle) și alte două nominalizări. Mai adaug faptul că pelicula are unele secvențe turnate în spațiul mioritic, câțiva actori români luând parte la proiect. Nu într-un aport notabil, sunt totuși convingători.
Cu două dintre actrițele mele preferate în distribuție, era necesară parcurgerea scenariului real pus în scenă de un regizor necunoscut. Rachel Weisz este Kathy, un ofițer american de politie, nevoită să accepte o slujbă ca militant pentru instaurarea și menținerea păcii în perioada de după războiul din Bosnia. Pe măsura ce sapă pentru a face lumina în unele cazuri cu care este însărcinată, va scoate la iveală un complicat scandal de sclavie sexuală, persoanele părtașe fiind din cele mai înalte niveluri de conducere. În speranța de a dezvălui adevărul mascat pentru interese proprii ale unor demnitari, Kathy își riscă slujba și chiar viata. Rachel Weisz poartă toată greutatea filmului, mulându-se ireproșabil diverselor momente pentru care a fost solicitată. Deși nu abundă în secvențe cu adrenalină crescândă, drama intensă și jocul psihologic umplu întocmai un scenariu dens.
Tulburător spre final, nu poți rămâne impasibil în fata unei lupte care se anunță greu de câștigat. Vă las pe voi sa vedeți care este deznodământul și să trageți concluzii proprii asupra umanității unora dintre noi. De apreciat maniera în care regizorul reușește să te invoce să iei parte la trăirile eroinei principale pentru că faci cunoștință cu viața sa de familie, care va fi pusă în antiteza cu viata la care se înhamă fără interdicții, sperând la mai bine. Nu te trezești aruncat în mijlocul unor acțiuni fără explicații, ci ești surprins să vezi incipitul unor investigații care divulgă involuntar corupții și sclavagism. Mai puțin prezentă, Monica Belluci surprinde din nou cu un personaj diferit, rece dar interpretat minuțios. Îmi displace faptul că scenaristul a fost oarecum cumpătat în detalii, deși evenimentele descrise nu sunt cenzurate, ci tulburătoare. Un film bun spre foarte bun care își cere dreptul de a fi urmărit, criticat sau lăudat.
Vizionati trailer:
