Tideland (2005)

Recunosc ca mi-e putin teama sa povestesc despre Tideland. Cu doar putine informatii legate de film, m-am apucat sa-l vizionez. Aveam o vaga impresie ca, desi personajul central este o fetita extrem de dragalasa, evenimentele prin care trece nu sunt tocmai placute. Nu ma asteptam insa, ca aceste evenimente sa vina in contrast complet cu micuta Rose. Regizorul Terry Gilliam a dat dovada de un tupeu incredibil cand s-a apucat de acest proiect.

E greu de crezut ca un copil precum Rose poate avea asemenea parinti, amandoi drogati si iresponsabili. Aproape ca te bucuri cand amandoi mor in urma unor supradoze. V-am spus ca fetita deja era familiara cu preparatul drogurilor? Asta e doar una din atrocitatile cu care are de-a face Rose. In fine, inainte ca tatal ei sa moara, el o duce pe Rose la casa parasita a bunicii, in mijlocul pustietatii. Ramasa in cele din urma singura, Rose se adanceste din ce in ce mai tare in propria imaginatie, alaturi de capetele ei de papusi, hainele si obiectele gasite in casa, in timp ce cadavrul tatalui ei a ramas sa putrezeasca in sufragerie. Curand, Rose descopera ca are vecini, insa familia lor este la fel de disfunctionala ca si cea in care copilul crescuse. Dickens, un tanar retardat si sora lui mai mare Dell, traiau prin apropiere. Rose se imprietenste cu Dickens, acesta avand imaginatia unui copil, dar se teme de Dell, o femeie foarte aspra, speriata de albine. Se pare ca Rose isi gasise o noua familie.

Tideland efectiv m-a socat. Toate lucrurile la care este martora Rose, pot marca un copil pe viata. Din fericire, naivitatea si inocenta sa o salveaza. Fetita traieste in propria ei lume imaginara, care aduce foarte mult cu cartea ei preferata, Alice in Tara Minunilor. Cut-scene-urile cu iz de basm, impreuna cu rasul minunat al fetitei, te fac sa uiti de intamplarile intunecate la care aceasta este martora.

Jodelle Ferland, pe care o stim din Case 39, parea cea mai potrivita pentru rolul lui Rose. Aceasta sustine intregul film si da dovada de un profesionalism iesit din comun. Jeff Bridges este tatal drogat al lui Rose, o vedeta Rock’n’Roll apusa. Acest rol i se potriveste de altfel, avand in vedere filmele precum The Big Lebowski sau The men who stare at goats, in care a mai jucat. Filmul este foarte haotic si filmat intr-un stil aparte, asa cum ne-a obisnuit Gilliam in Fear and loathing in Las Vegas. Regizorul a avut un curaj aproape nebunesc cu acest film. Nu va faceti griji insa, Rose iese teafara si fara traume psihice din toata tarasenia.