[TIFF] Francesca (2009)

Secţiune: Zilele Filmului Romanesc
Gen: Drama
Duratã: 96′
Regizor: Bobby Pãunescu
Actori: Monica Bârlãdeanu, Doru Boguţã, Luminiţa Gheorghiu, Teodor Corban, Mihai Dorobanţu

De ce?

Poate pentru cã stârnise suficiente controverse peste mãri şi ţãri? Sau pentru cã a reuşit sã şi adune o nominalizare plus un premiu FIPRESCI la Gijón International Film Festival? Oricum, Bobby Pãunescu a reuşit sã stârneascã interesul unei audienţe interesante, cãci sala cinematografului Victoria devenise vineri neîncãpãtoare, dând participanţilor sãi şi locuri mai puţin ofertante, cum ar fi… podeaua. În plus, se anunţa o premierã interesantã, atât timp cât totul s-a desfãşurat sub prezenţa regizorului Pãunescu, a actorilor Monica Bârlãdeanu şi Doru Boguţã. Aşa am aflat cã filmul a fost foarte bine primit în ţãri ca Spania, iar cã anumite scene din film au avut un impact aparte pentru premiera din Italia. Veţi vedea şi de ce.

Subiect

Francesca este o tânãrã modestã, oarecum demodatã şi visãtoare în ceea ce o priveşte viitorul. Astfel, atunci când o surprindem în vizitã la tatã, aflãm din start doua premise: 1. Pãrinţii sunt divorţaţi, ea stând cu mama în vechiul apartament şi 2. Îşi anunţã pãrintele de dorinţa ei: vrea sã plece în Italia la muncã. Da, Fran vrea sã deschidã o grãdiniţã pentru copiii românilor de acolo, dar pentru început este mulţumitã şi cu munca de jos, şi anume sã aibã grijã de un bãtrânel. Filmul curge, şi asa îl cunoaştem si pe Miţã, iubitul fetei, un individ care este atras de afacerile ilegale şi care este ameninţat la tot pasul de indivizi dubioşi.

Pãreri?

Este un film plãcut, recunosc. Însã parerile şi reacţiile din jur se pare cã au fost ceva mai critice. Ba cã filmul n-ar avea cap şi coadã, ba cã Monica Bârlãdeanu nu se “actoriceşte” bine, iar personajul lui Miţã (Doru Boguţã) este inexpresiv. Ba bine cã nu, mie mi s-a pãrut chiar bine realizat, iar Bârlãndeanca-Dean a fãcut un prim rol principal chiar bun, reprezentând simplu şi concis condiţia omului simplu, crescut în condiţii decente, cu idealuri şi vocabular limpede. O chestie deranjantã cred ca devenise limbajul vulgar folosit în anumite pasaje in mod excesiv, iar pe Doru Boguţã l-am crezut cã suferã pe cuvant. Din cauza biznisului deficitar, nu altceva. Iar Mihai Dorobanţu în rolul bişniţarului Remulus este exact pata de culoare pe zugraveala fadã a unor cadre.

Reacţii?

De sala plinã v-am spus, însã rãmâne sã povestesc şi ce s-a discutat dupã proiecţia filmului. În principiu, sursa de inspiraţie a filmului: Francesca vine de la Sfânta Frances a Romei, ocrotitoarea emigranţilor, iar personajul lui Doru dar şi naşul lui Fran sunt personaje reale din care regizorul s-a inspirat. Şi ca sã vã puteţi imagina reacţia publicului de dupã, s-a întrebat insistent dacã va exista un sequel pentru povestea Francescãi. Rãspuns? Categoric nu. Şi da, asta înseamnã sa laşi un final deschis, o portiţã spre ambiguitate.