Ar fi fost deja prea frumos ca Woody Allen să mai facă un film care să ne încânte cel puţin la fel de mult cum a făcut-o Midnight în Paris, şi asta de la un an la altul. Ne desprindem de magia şi candoarea Parisului şi călătorim într-o altă locaţie la fel de fermecătoare, Roma. Fiind unul dintre cele mai vechi oraşe ale lumii, bijuterie istorică şi muzeu în aer liber, Woody Allen ar fi avut destule resurse de inspiraţie pentru a contura o frumoasă poveste pe fondul oraşului celor şapte coline. În schimb, alege dintr-o vastă paletă de idei, să prezinte nişte poveşti pe care le poţi întâlni oriunde şi nici măcar să folosească oraşul ca pe un „personaj”, aşa cum ar merita.
Roma este un oraş ce freamătă de prea multă iubire, de pasiune şi zbucium sufletesc. Avem în cadru patru cupluri/familii diferite, ale căror destine nu se intersectează, sunt prezentate alternativ şi este urmărit traseul lor întortocheat printre mai multe situaţii apărute de nicăieri, ce se doresc a fi hilare. Pentru început, îi avem pe Hayley şi Michelangelo, un cuplu tânăr format dintr-o americancă şi un italian. Însă accentul nu este reliefat pe viitorii miri, ci pe relaţia dintre părinţii acestora, John (Woody Allen) este un producător muzical ieşit la pensie, iar tatăl băiatului lucrează la pompe funebre, are viziuni „comuniste” şi deţine un adevărat talent de cântăreţ de operă. Woody Allen îşi creează personajul cu propria personalitate şi îl face atât de agitat şi de pesimist încât doar te enervează. Încăpăţânarea excesivă îl determină să-l convingă pe viitorul socru să dea audiţii, dar care se face de râs din cauza viziunii „avangardiste” a lui John. Senilitatea acestuia se remarcă în final, când primeşte critici pentru spectacolul de la operă al socrului sau, „imbecille” fiind cuvântul ce-l încântă. Continuăm cu Leopoldo Pisanello, un om obişnuit, din clasa de mijloc, cu familie, slujba şi o viaţă perfect normală. Asta până când devine faimos. Cum şi de ce? Nu o ştie nici el, iar această „enigmă” este o ironie la adresa tuturor celor care devin faimoşi peste noapte şi fără să merite acest lucru. Plus, doar Italia este ţara paparazzilor. Comicul este prezent în această experienţă, iar Leopoldo trece prin toate etapele succesului: neîncredere, bucurie, disperare, uşurare şi negarea sinonimă cu nebunia.
Cea mai enervantă pereche bazată pe infidelitate a fost cel dintre Jesse Eisenberg şi Ellen Page. Tipul prostuţului şi femeia care transmite sexualitate fără s-o arate. Aici mai intervine şi Alec baldwin într-un rol de neînţeles şi stupid privind în ansamblu.
Ultimul cuplu şi poate cel mai simpatic, Antonio şi Milly, proaspat căsătoriţi, sosesc la Roma pentru ca Antonio să intre în lumea afacerilor, iar cei doi trebuie să se întâlnească cu rudele snoabe ale soţului. Tineri şi naivi, cei doi intră în nişte situaţii imprevizibile şi reuşesc (în mod incredibil) să se piardă unul de celălalt, fiecare având parte de lucruri neaşteptate.
To Rome With Love emană atâta dragoste încât se aproprie uşor de statutul de „comedie ieftină”, întrucât flacăra iubirii trebuie (în viziunea lui Woody) aprinsă cu o prostituată şi o doză de infidelitate. Spiritul latin este zugrăvit ca fiind tocmai acest vulcan clocotitor de pasiune şi nesăbuinţă. Ne amuzăm, mai zâmbim, dar nu e chiar ceea ne dorim. Umorul se bazează foarte mult pe situaţiile apărute de niciunde, dar care sunt tare necredibile. Nu mi-au plăcut niciodată filmele ale căror scenarii sunt ramificate în mai multe direcţii, asta pentru că au tendinţa de a fi superficiale. Şi dacă Woody credea că aşa surprinde Roma din mai multe unghiuri, ei bine, eu cred că s-a înşelat. Puţine peisaje, mult zgomot mai pentru nimic. Prezentarea personajelor este frugală şi la fel de anemice sunt şi poveştile lor, nefiind memorabile.
Toate drumurile duc la Roma, spune un vechi proverb, dar cred că regizorul s-a pierdut pe unul dintre ele. Şi nu, nu aduce niciun omagiu superbului oraş sau poate a uitat sensul acestui cuvânt. Dacă Woody Allen vrea să facă înconjurul lumii, atunci ar trebui să-şi pună în bagaj niţica inspiraţie şi să lase acasă pofta de comedie.
Vizionati trailer:
Intr-adevar putea sa foloseasca foarte bine orasul. Pacat, Roma poate fi oricand gazda unui superb film de dragoste. Iar titlul parca este pus doar pentru a vinde.