Filmul acesta a fost mult mai bun decât aş fi crezut vreodată. E drept, nu e formidabil, nu te dă pe spate, dar a fost realizat suficient de bine încât pot spune că cele 99 de minute au meritat. Mi-a plăcut că nu a trebuit să aştept câteva zeci de minute ca să înceapă acţiunea şi astfel pelicula mi-a captat interesul rapid. Şi totul a fost ok până la final, când am simţit o oarecare indignare. Nu că nu m-aş fi aşteptat la un sfârşit ca acela, doar că nu cred că a fost cel mai potrivit. Puteau totuşi să-i dea un indiciu spectatorului, ceva din care să tragă o concluzie sau măcar să-i lase o vagă idee despre elucidarea misterului. Aşa, l-au lăsat buimac, fără posibilitatea de înţelege de unde a pornit totul şi, mai ales, de ce. E ca şi cum i-ai spune cuiva să facă o prăjitură, i-ai da reţeta, l-ai instrui, dar nu i-ai zice de unde să facă rost de ingredientele necesare. Ignorând finalul, de care nu am fost în totalitate mulţumită, restul peliculei este chiar foarte buna.
Cu toate că ideea de la care a pornit realizarea filmului nu este una tocmai nouă, modul în care a fost gândit face din “Triangle” o producţie ce poate fi vizionată măcar o singură dată.
Acţiunea nu este prea complicată, actorii sunt puţini, iar planul în care se desfăşoară evenimentele este limitat. Ea, Jess, este o mamă singură, ce locuieşte cu fiul său într-un apartament şi care decide să plece, pentru o după-amiază, într-o călătorie pe mare, cu un grup de prieteni, pentru a se relaxa. Toate bune şi frumoase până ce o furtună neaşteptată le distruge iahtul şi sunt nevoiţi să urce la bordul unei nave, ce se nimerise să se afle pe mare tocmai în momentul în care se aflau la ananghie. Nu ştiu dacă am folosit cuvintele potrivite pentru a explica exact ce se întâmplă dar, la prima vedere, cam acesta ar fi mesajul filmului. Şi ajung pe acea navă, ce pare pustie în primă instanţă, şi ea, Jess, începe să aibă deja-vu-uri. Mai departe nu vă mai spun.
Cert este că filmul a fost făcut ca un puzzle, de aici şi efectul mişto pe care îl are asupra spectatorului. A, dacă vă întrebaţi dacă numele producţiei, “Triangle”, are vreo legătură cu “Triunghiul Bermudelor”, să ştiţi că răspunsul este da, are legătură. Iar cu asta am spus suficient. Vizionare plăcută vă doresc!
Vizionati trailer:
eu nu inteleg 2 chestii (Atentie, posibil spoiler), daca poate cineva sa-mi explice:
1. de unde a aparut varianta tipei care statea in picioare la scena accidentului cu masina?
2. cu toate ca si in prima runda fata se comporta ciudat, ea era sincera si uimita, nu cred ca ii pacalea, avea doar niste deja-vu dar nu isi amintea trecutul (am fost atent din timp la chestia asta).
Spoiler!!!
Tipa care statea in picioare, dupa accident, era chiar cea care condusese masina. Tipa de pe drum,moarta, era varianta ei pe care o ucisese cand scapase de pe vapor si ajunsese acasa (remember, gaseste pe alta in casa). Si o baga in portbagaj. De aceea se intoarce pe barca. Ca sa-si salveze fiul. Numai ca, odata ajunsa pe barca, doarme si isi pierde memoria. De aceea nu isi amintea trecutul si avea deja-vu-uri.
(Spoiler)
multumesc. ciudat totusi cum isi pierde memoria, si mai ciudat (ce m-a indus in eroare) cum a scapat dintr-un accident ca ala fara nici o zgarietura.