Când mi-am dat seama. Când mi-am dat seama că sunt gay. Aceasta este tema documentarului realizat de regizorii Fenton Bailey şi Randy Barbato. Ei au stat de vorbă cu diverse persoane, femei şi bărbaţi, care au povestit cum au reacţionat familia, rudele, prietenii, colegii de muncă atunci când au aflat că sunt gay. În ţara noastră, din informaţiile mele, o singură persoană publică şi-a recunoscut această orientare. Nu că ar fi ceva rău în asta, vorba lui Seinfeld. Dar mai trebuie să treacă nişte ani peste ţara noastră până când vom avea detaşarea de a privi asemenea lucruri cu îngăduinţă aşa cum se întâmplă în ţările occidentale.
Zeci de persoane de diverse vârste şi categorii sociale acceptă să povestească în faţa camerei de luat de vederi cum şi-au dat seama că sunt gay şi cum au reacţionat cei din jurul lor la această veste. (Asta dacă acceptăm convenţia din film şi nu credem că persoanele pe care le vedem sunt nişte actori care interpretează nişte roluri). La noi s-ar spune că au avut mult curaj pentru a face o asemenea mărturisire. La ei este ceva firesc, nimeni nu face vreun caz din acest fapt, iar de discriminare nici nu poate fi vorba, ştim foarte bine ce se poate întâmpla în asemenea cazuri. Unele din explicaţiile protagoniştilor par credibile, altele mai puţin, gen mi-am dat seama de la 4 ani că mă atrăgeau mai mult băieţii decât fetiţele. Dar cine suntem noi să judecăm aşa ceva !
Documentarul este unul destul de plictisitor, iar acest fapt este determinat chiar din modul de realizare. Asculţi 10-15 minute de mărturii, iar apoi îţi dai seama că totul se cam repetă, dar cu alte cuvinte, este adevărat. Nu e nimic spectaculos în afirmaţiile bărbaţilor şi femeilor din film. Cei mai mulţi susţin că şi-au dat seama că sunt „altfel” încă de la vârste fragede, iar alţii spuneau că descoperirea a fost realizată în perioada adolescenţei. În majoritatea cazurilor, familia i-a înţeles şi i-a sprijinit. Şi cam atât. Dar cred că ar fi interesant de realizat un documentar similar şi în România.
10 minute m-am uitat si eu la el, la televizor. Nu stiu..nu ma bag, nu comentez, nu judec…sper ca este ceva bun pentru oamenii gay.
In Romania spui? Poi in Romanica noastra, unii se dau gay ca sa ajunga pe ecran, asa ca…altii se fac travestiti..ma rog, o intreaga dezbatere aici care ma lasa rece si cred ca ar fi subiecte mult mai interesante pentru regizorii din Romania. Daca o luam asa, toti cei care vor fi dispusi in Romania sa dea un interviu vor fi gen cei ca…..cum il cheama pe ala de pe acasa? Solcanu’…asa ca…