Sa caracterizez Young Adult ca un film fenomenal, poate parea bizar, avand in vedere ca este o comedie neagra care intentionat a fost conceputa sa fie cat mai rautacioasa, deprimanta si incomoda. Si totusi nu exista un cuvand mai bun sa descriu ceea ce au facut o scenarista (Diablo Cody), un regizor (Jason Reitman) si o actrita (Charlize Theron), in aceasta minunata pelicula. Mai amar ca pelinul, filmul este manifestul scenaristei Diablo Cody impotriva comediilor romantice si naive ce par a pune stapanire pe inimile (si banii) cinefililor. Cody s-a intrecut pe sine si a scris o poveste credibila, familiara si totusi atat de speciala, exact ca atunci cand a creat Juno. Fara a fi un succes de box office, filmul este ca o gura de aer prospat intr-un peisaj dominat de francize, filme pentru adolescenti si comedii romantice.
Cu totii am avut in liceu cel putin o persoana populara care se credea centrul universului si se purta in consecinta, nu-i asa? Acea persoana este in cazul de fata Mavis Gary( Charlize Theron), prospat divortata, cu o cariera de scriitoare aflata in declin si cu un haos total pe post de viata. Decizia sa de a se intoarce in oraselul natal si de a incerca sa il recucereasca pe Buddy, iubitul din liceu, vine natural. Partea proasta este ca Buddy are o casnicie fericita si tocmai a devenit tata. Pe tot parcursul filmului m-am intrebat daca Mavis realizeaza cat de improbabile si egoiste sunt planurile sale de viitor si, intr-un tarziu, mi-am dat seama ca exact in aceast mister consta maiestria filmului. Este rea, manipulatore, egoista, lipsita de tact, un picut sarita de pe fix, obsesiva si alcoolica si, totusi, este foarte posibil sa o indragiti pentru putinele calitati pe care le are. Una din fostele ei colege de liceu o caracterizeaza ca “a psychotic prom queen bitch”, ceea ce nu este departe de adevar, avand in vedere ca Mavis se comporta ca o adolescenta lipsita de griji.
Mavis, de o frumusete rece si impunatoare, si Matt, un fost coleg de liceu care a fost victima unei agresiuni si a ramas cu un handicap fizic, servesc drept cei 2 poli diametral opusi ai aceiasi lectii: a fi frumos fizic nu este sinonim cu a fi un om bun si viceversa. Cu totii stim ca Charlize Theron poate sa joace impecabil daca i se ofera un rol ofertant si Oscarul pe care l-a castigat in 2003 pentru Monster ne da dreptate. Dar rolul lui Mavis Gary duce totul la un nou nivel si este clar de ce memorabila prestatie a actritei a fost nominalizata la un Glob de Aur si a facut ca toate celalalte personaje sa para fade. Pe parcursul filmului, nu este nevoie decat ca Mavis sa foloseasca o privire, un mic gest sau sa pufneasca sfidator, si este clara ca buna ziua parerea ei despre cei din jur si despre ceea ce i se intampla. Theron reuseste sa dea profunzime unui personaj in esenta superficial, rautacios si cinic, si te face chiar sa ii intelegi motivele si sa o simpatizezi. Nu-i asa ca sunteti curiosi sa o cunoasteti pe Mavis?
Vizionati trailerul mai jos:
mi-a placut la nebunie exccesul de furie de la sfarsit, la petrecerea lui Buddy. Charlize e fenomenala
Mi s-a parut o porcarie de film despre viata unei ratate.