Leap Year (2009)

Printre filme de Oscar, filme care au un mesaj clar de transmis, printre creaţiile unor regizori ca Scorsese, Bigelow sau Cameron, printre filme la care rămâi cu gura căscată datorită efectelor vizuale şi speciale sau datorită tehnicii 3D folosită există şi filme ca Leap Year: comedioare romantice al căror final îl cunoști încă din primele minute, de la care nu te aștepți să revoluționeze nimic în cinematografie, niște basme moderne simple în care eroul principal rămâne întotdeauna cu fata care-ți delectează ochii pe parcursul filmului.

Bun. Să trecem la subiect. Filmul începe exact așa cum se termină: cu o agitație care te derutează puțin. Toată lumea pare că vorbește odată, nimeni nu ascultă ce zice celălalt, mult zgomot, multe personaje. Apoi, totul se calmează. Rămânem doar cu Anna (Amy Adams) și Jeremy (Adam Scott) la o cină, presupusă a fi romantică, la care Anna se așteaptă să fie cerută în căsătorie. Numai că Jeremy – băiat bun, de altfel; un pic prea bun pentru a fi eroul filmului – îi oferă în dar… o pereche de cercei. Nu inel. Nu diamant. Nu cerere în căsătorie. Ba chiar primește un telefon prin care află că trebuie să o părăsească pentru câteva zile și să plece în Irlanda. Și pleacă.
Numai că Anna nu se dă bătută atât de ușor. Află despre o tradiție irlandeză conform căreia fetele cer bărbații în căsătorie o dată la patru ani, pe data de 29 februarie, în fiecare an bisect. De unde și titlul filmului. Se spune că această tradiție aduce noroc. Așadar, ce crezi că face Anna? Bineînțeles că pleacă spre Dublin. Vremea e nasoală. Nu poate ajunge direct la Dublin, ci avionul aterizează la Cardiff. Cu vaporul, ajunge într-un orășel anonim – Dingle. Intră într-un bar căutând un taxi. Tipul care deține barul este, de fapt, și taximetrist. Iar de aici începe întreaga aventură care ne poartă alături de Amy Adams și Matthew Goode prin frumoasa Irlandă, pe o vreme de tot căc… (pardon!).

Ce face acest film deosebit de restul comediilor siropoase de genul ăsta sunt personajele. Amy Adams e ”o bomboană”! Te face să te îndrăgosești fără să vrei de ea. E naturală. Nu are aerul sofisticat al Juliei Roberts sau al Sandrei Bullock. Joacă perfect rolul unei fete de treabă, încăpățânate, care nu are decât un singur scop în minte.
Matthew Goode are un farmec aparte. E genul de bărbat care sucește mințile femeilor prin look-ul său neglijent și felului dezinteresat de a se comporta față de ele. Iar un punct forte cred că îl reprezintă și accentul său de irlandez.
Acum mă duc să-mi exersez și eu accentul și să-mi ”aranjez” părul în cel mai dezordonat mod cu putință! Voi… relaxați-vă cu Leap Year: o comedie ca multe altele, dar, serios acum, de câte ori aveți ocazia de a vedea câte ceva din Irlanda?!