“Where the Wild Things Are” parea sa le aiba pe toate: un scenariu sprijinit de cartea pentru copii ce-i apartine lui Maurice Sendak, niste personaje fantastice cu totul si cu totul originale, promovare intensa, cadre interesante, dar si o intreaga echipa in spate. Si cu toate astea, eu, sincer va spun, am ramas un pic dezamagita dupa vizionare. In timp ce filmul porneste cu povestea micului Max, un copilas neastamparat, atunci cand actiunea se muta pe alt taram si intamplarile de acolo ajung spre final, totul se rupe brusc. Nu tu continuitate, nu tu deznodamant decent, nu tu nimic. Cred ca si-au redus sfarsitul proiectului la un final de carte in genul “Si au trait fericiti pana la adanci batraneti..” Si-or fi trait si aici, si Max, si prietenii lui despre care nu ne-a mai ramas sa aflam nimic.
Copilaria fara prieteni imaginari, nu-i copilarie zdravana. Max este un pusti ce incearca sa lase monotonia si frigul de afara, pierzand vremea prin curtea casei in care locuieste. Intr-o seara, dezamagit ca sora lui nu i-a luat apararea in fata amicilor ei, iar mama pare prea ocupata sa-i acorde atentia necesara, Max fuge mancand pamantul unde vede el cu ochii mai bine.
Si nimereste chiar bine, am zice: viata lui se muta intr-un taram fantastic, intr-un loc populat de niste creaturi gigantice, la capat de padure. Acolo, se va imprieteni cu unul dintre ei, iar ceilalti il vor considera pentru inceput rege al acelui tinut. Astfel, baietelul afla ca pana si monstrii au problemele lor personale si ca niciunde nu poate scapa de judecata celorlalti.
Si chiar daca mie nu mi-a convenit, “Where the Wild Things Are” incepe sa si stranga nominalizari la unele dintre cele mai importante evenimente din cinematografia mondiala. Ideea interesanta mi se pare prezenta acestor personaje, ulterior prieteni imaginari, ulterior umanizate, reducandu-le astfel trasaturile fantastice. Adica, ce sa zic, Bau-Bau-ul din copilarie o fi avut dureri de masea atunci parea el mai fioros decat de obicei. Creaturile sunt foarte misto realizate, si nu, nu prea le poti asimila vreunui regn animal. Cel putin, eu n-am fost in stare. 😀 Eu vi-l recomand, si sa stiti, chiar m-ar interesa si-o a doua, treia, … , parere vis-a-vis de el!
Vizionati trailer:
[…] Michael Giacchino – Up Marvin Hamlisch – The Informant! James Horner – Avatar Abel Korzeniowski – A Single Man Karen O and Carter Burwell – Where The Wild Things Are […]
am vazut jumatate din el. sincer, nu mi-a placut din start pentru ca pustiul mi s-a parut un copil cu probleme care cauta cu disperare atentie. am mai vazut copii sa sufere din cauza parintilor separati sau frati care se poarta urat cu ei, dar Max e sub orice critica si mi se pare nejustificata plecarea sa. ah si da…lipseste continuitatea. mare pacat. filmul avea potential
[…] ştii pe Spike Jonze. E tipul care a regizat filme precum Being John Malkovich sau mai noul Where the Wild Things Are. A făcut şi o mulţime de videoclipuri, iar, la începutul acestui an, a prezentat la Sundance un […]